Noutăţi Cicloteque

Cicloteque

Două roţi, două pedale şi o lume

scris de Cicloteque pe 08-11-2011 în Biciclete, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , , ,

Când Iulia a ajuns la Cicloteque din Parcul Herăstrău într-o seară friguroasă de octombrie, centrul se închisese de mai bine de o oră. Iniţial a crezut că-i o glumă proastă, apoi a plecat acasă înfuriată.

A doua zi, Iulia a revenit la centru şi s-a plimbat cu bicicleta prin Herastrău, ocazie cu care şi-a amintit de primul Pegas din copilărie. Aflaţi povestea reportajului ei la concursul de reportaje lansat de Cicloteque, împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică.

Prima mea bicicletă a fost un Pegas. Un Pegas second hand cu şaua puţin ruptă. Dar acest lucru nu a contat. Pentru mine acel Pegas a reprezentat un vis devenit realitate. Şi eu am fost printre copiii care şi-au dorit o bicicletă din primul moment în care au încercat una şi au văzut ce însemnă viaţa pe două roţi. Am învăţat să merg cu bicicleta de la 5 ani. La început am folosit o bicicletă mare a unor vecini. Îmi amintesc şi acum cât de greu îmi era să ajung la pedale şi să ridic piciorul suficient pe sus pentru a-l da peste cadrul. Şaua era mult prea sus şi nu reuşeam să ajung la ea, însă era fericită că puteam pedala.

Şi acum ţin minte senzaţia de bucurie care m-a cuprins în momentul în care am reuşit să-mi menţin echilibrul şi să merg singură, fără ca nimeni să mă ţină de la spate. A fost mai greu în momentul în care am încercat să pun frână. M-am oprit forţat într-un pom. Am căzut şi mi-am julit genunchii. Dar asta nu a contat. Eram fericită că puteam merge pe bicicletă. Şi în momentul respectiv asta era tot ce conta.

Peste câteva luni tatăl meu mi-a cumpărat un Pegas. Îmi amintesc cum într-o seara m-a chemat şi mi-a spus că are ceva pentru mine. M-a condus în hol şi acolo am văzut ceva acoperit cu o pătură. Am întrebat ce este şi tatăl meu a spus că e un cadou cu ocazia împlinirii vârstei de 8 ani. Înainte de a mă uita sub pătură am ştiut că e vorba de o bicicletă. Nu a fost greu să ghicesc. În utimele luni şi ani tatăl meu numai asta a auzit: “Tati, când îmi cumperi şi mie o bicicletă ? Îmi doresc atât de mult!”. Când am văzut ce se afla sub pătură mi-am îmbrăţişat tatal şi i-am mulţumit. Apoi nimeni n-a
mai reuşit să mă desprindă de bicicletă.

Am analizat-o centimetru cu centimetru, am pus mâna pe coarne, pe şa, pe ghidon, pe roţi, am atins pedalele, apoi m-am urcat pe ea. Am ramas ore în şir pe bicicletă pana când mama mea, îngrijorată, a reuşit să mă convingă cu greu că e timpul să mă duc la culcare. În acea noapte m-am culcat cu gândul că în ziua următoare mă voi plimba cu bicicleta. Am adormit cu zâmbetul pe buze. A doua zi am fugit în pijamale să văd dacă bicicleta mai este acolo. Îmi era teamă ca totul să nu fi fost doar un vis. Voiam să mă asigur că bicicleta era acolo, în hol, aşteptându-mă. Când am văzut-o am simţit cum o senzaţie de bucurie m-a inundat din creştet până-n vârful tălpilor. Am mers în faţa ei şi am atins-o cu emoţie. Era reală. Mi-am facut rapid curaj şi am pus mâinile pe coarne şi am scos-o afară, în stradă. Înainte de a mă urca pe ea am privit-o încă o dată şi am respirat adânc.

Când am dat prima pedală am simţit că mă aflu deasupra pământului, ca şi cum aş zbura. Mi-a plăcut la nebunie acestă senzaţie. Am dat ture din nou şi din nou până am uimit toţi vecinii de pe stradă. Pentru prima data în viaţă iubeam ceva atât de mult încât nu mă înduram să mă despart de acel lucru. Şi acel lucru era un Pegas cu două roţi. Erau două pedale care îmi ofereau viziunea unei lumi în care zborul era posibil. Am descoperit atunci că fericirea se află uneori la două pedale distanţă.

(de Iulia Cimpoeru)
 

Cicloteque

De-a dura prin Bucureşti

scris de Cicloteque pe 19-10-2011 în Biciclete, Concurs, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , , , , , ,

Deşi s-a mutat de doar două săptămâni în Bucureşti ca să înceapă cursurile de masterat la Jurnalism, Mihai Lăzărescu nu a ezitat să urce pe bicicletă şi să cunoască locuri pitoreşti din capitală pe două roţi. Mihai ne împărtăşeşte povestea lui biciclistă la concursul de reportaje lansat de Cicloteque, împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică. Fiţi atenţi aici:

Mă număr printre provincialii care au ales să studieze în Bucureşti şi, acum, să mă plimb cu bicicleta prin Cetatea de scaun a Dâmboviţei.

Am pornit de pe Kogălniceanu care îi ţine supus trena (Bulevardul) Elisabetei I şi căreia îi taie Calea Victoriei. După câteva pedale, las de tot în urmă piaţeta Drapelului şi fac stânga pe noua Cale; decid astfel să amân reîntâlnirea cu Universitatea. Reţin de pe Calea Victoriei doar primii 600 de metri, de-a lungul cărora sunt înghesuite minunat hoteluri interbelice şi odeoane. Depăşesc Piaţa Revoluţiei, recunosc pe partea mea de mers Muzeul de Artă al României şi mai la vale silueta ecvestră a lui Carol, admir exaltat Ateneul şi pedalez decis spre Bulevardul Dacia. Traversez şi gonesc mai departe.

După ce Dacia îşi dă sufletul în Romană, cotesc pe Bulevardul Magheru, unde iluzia unei piste pentru cei călare pe bicicletă iar trotuarul sufocat de lume şi nerăbdarea şoferilor mă liniştesc că nu mai e mult până la Universitate. Pedalez cel mult de trei ori, fac echilibristică minute bune în spatele oamenilor, ocolesc, mă opresc, merg pe lângă bicicletă, urc din nou pe ea, accelerez nervos, frânez în ultimul moment, sunt deocheat de pietoni, mi se face loc, din nou stau locului, o iau iresponsabil pe carosabil, sunt alungat înapoi de puhoiul călăreţilor pe patru roţi, ajung frânt în Piaţa Universităţii.
Citeste tot ››

Cicloteque

Premiem reportajele pe două roţi

scris de Cicloteque pe 14-10-2011 în Biciclişti, Concurs, Prin oraş etichetat cu , , , , , , , , ,

Fundaţia Soros, Portocala Mecanică şi Cicloteque te premiază dacă ai subiecte bune de scris şi de văzut din şaua bicicletei, prin traficul din capitală.

Închiriază o bicicletă de la staţia Centrului Public al Fundaţiei Soros, din zona Piaţa Romană sau din oricare centru al Reţelei Cicloteque şi trimite povestea pedalată la adresa info [at] soros.ro până la sfârşitul lunii octombrie.

Autorii celor mai bune trei reportaje vor primi un abonament VIP la Cicloteque, câte un MP3 player şi căşti de la Canyon, cât şi faima de reporteri biciclişti:) Cele mai bune materiale jurnalistice vor fi publicate pe www.cicloteque.ro şi pe www.portocalamecanica.ro.

:: citeşte mai multe detalii şi regulile jocului pe Facebook