Noutăţi Cicloteque

Cicloteque

Viața pe două roți în Praga

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în VOCA etichetat cu , , , , , , , , ,
_______
Acest text este scris de Ariel Constantinof, inițiator BikeWalk și al sistemului de curierat pe bicicletă Tribul. Ariel a participat la întâlnirea VOCA de la Praga alături de Cicloteque.

_______
1Praga_VOCAAcum câteva săptămâni am aterizat în Praga cu scopul precis de a observa infrastructura cehilor pentru biciclete in cadrul proiectului Volunteers of Cycling Academy (VOCA).

Pe scurt: Orașele Praga și București sunt, în materie de “infrastructură și dragoste pentru biciclete”, frați.

Pe lung:
Praghezii se luptă de ani buni de zile pentru infrastructură. Și nu, nu se luptă ca noi, așa, cu mici marșuri, cu câteva site-uri, se luptă ca lumea: au asociații solide, cu fonduri solide susținute în marea lor majoritate de la cetățeni care iubesc bicicleta, cu lobbying, cu certuri cu poliția.

Îmi amintesc cum acum vreo 2-3 ani am făcut un BikeWalk la finalul căruia am proiectat filmul Auto*Mat. Film-documentar, aș zice. Un film în care iubitorii de biciclete se luptau, inclusiv fizic, cu primarul pentru infrastructură, pentru drepturi, pentru respect pe două roți.

Filmul a fost motivant. În urma lui am concluzionat că Bucureștiul, în comparație cu Praga, nu stă atât de prost din acest punct de vedere. În fond, da, avem niște piste pe trotuar, dar, cel puțin, avem niște piste. Ei nu aveau nimic acum doi-trei ani.

Azi Auto*Mat este asociația de care am impresia că au auzit absolut toți cehii. Fie că-s din Praga sau nu, toți au auzit de nebunii ăia pe două roți care-și cer drepturile.

În Praga traficul e oribil. Și asta în mare parte din cauza turismului foarte dezvoltat. Sunt mașini peste mașini și străzi mult mai înguste ca-n București. Șoferii au o ură față de bicicliști pe care nu o mai simt azi în București.

Am avut ocazia în vizita mea de 3 zile să pedalez puțin prin oraș pe o cursieră împrumutată. Am mers așa cum merg în București, pe lângă trotuar. 100% legal românește, dar și “cehește”, se pare.

Rezultatul? Multe claxoane. Foarte multe. Și asta-mi amintește de situația Bucureștiului din 2008, în care primeai un claxon de la fiecare 3 mașini care te depășeau. Nu, nu pentru că n-aveau loc de tine, ci așa, pur și simplu.

Dar în Praga există planuri mari de viitor. În prezent există câteva locuri în care infrastructura de biciclete parcă-parcă iese la suprafață. Piste din acelea frumoase, care merg pe marginea carosabilului și sunt protejate de stâlpișori. Pe alocuri există și semafoare pentru bicicliști care, spre deosebire de cele din București, chiar au un rol benefic.

Dar, la ei, ca și la noi, pistele se termină brusc, când ți-este lumea mai dragă.

Există totuși o investiție foarte faină, pe care o apreciez la maxim, pe care au făcut-o cei de la primărie: au instalat (dacă nu mă înșel) vreo 20 de aparate care numără bicicliști în tot felul de locuri în care au construit și infrastructură.

Rezultatul este uimitor. Înaintea aparatelor numărul bicicliștilor, anual, se repeta. Ca și cum în Praga, de 10 ani, numărul de biciclete prezente în oraș este identic. Dar la un an de la montarea acestor aparate, numărul dat publicității de către Primărie s-a triplat. Căci, da, de fapt, acesta era adevărul, că-s multe biciclete.

În ultimii ani praghezii care merg pe două roți au avut mai multe victorii: au convins statul să le permită accesul cu biciclete în metrouri și în tramvaie. Uneori gratuit, alteori pentru o mică taxă.

O concluzie personală:

Praghezii sunt duri când vine vorba de infrastructură pentru biciclete. Au gura mare și au vizibilitate. Au mulți oameni care le iubesc munca și mulți oameni care le donează bani pentru această luptă. Luptă care, da, acum nu mai este fizică, ci aproape psihologică.

Pentru mine este, însă, mai ușor să pedalez în București. Praga este prea “îngustă” și șoferii sunt prea răi. Probabil că după două săptămâni m-aș obișnui cu stilul de acolo. Dar cât am pedalat în cele trei zile nu am făcut-o cu prea mare plăcere, ci chiar cu o frică.

În tot acest timp, am dat de praghezi care spuneau că au vizitat Bucureștiul și că le este milă de mine, știind că noi n-avem deloc infrastructură. I-am calmat, confirmând că deși n-avem infrastructură, parcă șoferii-s mai atenți și mai de treabă decât în Praga. Și un mare avantaj îl constituie străzile noastre foarte încăpătoare.

Dacă în Praga s-a găsit loc pe carosabil pentru biciclete, sunt mai mult ca sigur că Bucureștiul este un oraș pentru care există o groază de spațiu pentru piste pe carosabil.

Spor la pedalat!
Cicloteque

Ce alegi? Drumuri verzi ca-n Copenhaga sau negre ca-n Bucureşti ? (l)

scris de Cicloteque pe 20-09-2012 în Advocacy, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Text scris de Marian Ivan, membu fondator al Organizaţiei pentru Promovarea Transportului Alternativ în Romania – OPTAR - și participant în cadrul programului Volunteers of Cycling Academy (VOCA) de la Copenhaga alături de Cicloteque!

 Dacă rogi membrii unui grup de biciclişti urbani să asocieze cuvintele “oraş” şi “bicicletă”, Copenhaga şi Amsterdam vor fi imaginile care le vor veni cel mai des în minte. De aceea, când am primit oferta celor de la MaiMultVerde (prin Cicloteque) să merg în Copenhaga, răspunsul era previzibil.

Oferta suna cam aşa: zburam împreună cu Florin Ştiucă (Cicloteque) spre Copenhaga unde aveam să participăm la Conferinta VOCA (Volunteers of Cycling Academy) ce urma să se desfăşoare în perioada 23-26 august 2012.

Gândul că aveam să vizitez oraşul despre care ştiam că are o infrastructură impecabilă pentru biciclişti m-a făcut să-mi înving teama de a călători cu avionul.

Aşa că pe 22 august, aprope de miezul nopţii, aterizam în Copenhaga. Mi-au trebuit vreo două zile să înţeleg…

Să vă explic…

În prima zi, fiecare echipă (a celor 10 ţări participante) a prezentat materialele pregătite. Tema întâlnirii era: “Bune practici, rele practici”- Good/Bad Practices. Mai e nevoie să precizez că era vorba despre modul în care autorităţile din ţările respective stimulau sau descurajau mersul pe bicicletă ?

Am remarcat că toţi participanţii vorbeau în prezentările lor despre colaborarea dintre politicieni şi cetăţeni în scopul îmbunătăţirii vieţii în mediul urban. Se punea accent pe scăderea poluării, pe creşterea mobilităţii urbane, pe scăderea traficului auto, pe creşterea siguranţei participanţilor vulnerabili din trafic…

Da, cunoşteam toate aceste lucruri. Avem şi noi o Strategie Națională care are aceleaşi obiective. Mi-am dat seama că specialiştii din România, fie că lucrează în administraţie (parte din Consiliul Interministerial care a conceput Strategia), fie că activează în diverse ONG uri, sunt bine pregătiţi şi informaţi.

Însă la ce este bună munca unor specialişti dacă politicienii români o ignoră ?
Pe cine reprezintă politicienii români când iau decizii contrare intereselor şi voinţei cetăţenilor ?

Nu… La Copenhaga n-am avut cum să prezentăm un ghid de “bune practici”. Am vorbit despre Sibiu, am amintit despre Braşov… Râmnicu-Vâlcea… Dar ce puteam spune “de bine” despre infrastructura pentru biciclişti din Bucureşti ?

Mi-a rămas întipărit în minte momentul în care, la sfârşitul prezentării, Florin a anunţat:
“… şi acum, fotografii din Bucureşti.”

Cu toate că prezentările urmau să fie distribuite între participanţi, oamenii n-au avut răbdare. Au pus mâna pe telefoane, aparate foto, camere video şi s-au pregătit să imortalizeze ceea ce bănuiau că va fi “momentul zilei”. Iar imaginile din Bucureşti nu i-au dezamăgit.

 

Politicienii din România nu se implică în susţinerea şi promovarea bicicletei ? Cetăţenii au fost informati despre costurile pistelor ? Ce au făcut politicienii şi edilii din Bucureşti după ce pistele periculoase au început să fie desfiinţate ?

Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienilor le pasă de cetăţeni.
Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde cetăţenii se interesează de modul în care politicienii administrează bugetele oraşelor. Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienii au onoare.

A doua zi am vizitat Copenhaga. Trebuia să vedem cu ochii noştri infrastructura care a schimbat faţa oraşului.

Trăim în Bucureşti. Modul în care învăţăm să supravieţuim în acest oraş îşi pune amprenta asupra noastră. De exemplu, realizarea pistelor pe trotuarele din Bucureşti a favorizat apariţia categoriei de biciclişti care cred că este normal să pedalezi pe trotuare. Mai grav este ca şi unii şoferi cred asta, cu toate că ei ar trebui să cunoască prevederile Codului Rutier: bicicliştilor le este interzis să circule pe trotuare.
Trăim în oraşul în care autorităţile afirmă că “ (…) dacă mutăm şi bicicliştii pe carosabil o să iasă măcel”.
Eehhh… dintr-un astfel de oraş veneam eu. Iar acum pedalăm în Copenhaga.

Pentru că ştiam că cei mai mulţi dintre locuitorii din Copenhaga aleg să se deplaseze cu bicicleta, m-am gândit că ei se deplaseaza în viteză. Nu.

În Copenhaga oamenii se deplasează cu bicicleta ca şi cum ar merge la plimbare. Şi totuşi, de ce nu aleg să se deplaseaze cu maşina, având în vedere că străzile sunt goale?

Am pedalat… am întrebat… am privit…
Şi am înţeles.

Copenhaga este dată deseori ca exemplu pentru infrastructura pentru biciclişti bine pusă la punct. Dacă o să vă spună cineva “da, dar Bucureştiul nu e pregătit pentru piste pentru biciclişti”, înainte de a-l pocni, întrebaţi-l dacă ştie despre ce vorbeşte.

Trebuie explicat că niciun oraş din lume nu a fost construit special pentru traficul bicicliştilor, al autoturismelor sau… al trăsurilor. Dar fiecare oraş a avut edili care au identificat problemele urbei şi au aplicat măsuri în scopul îmbunătăţirii vieţii oamenilor.
Una dintre problemele cu care s-au confruntat secolul trecut toate marile metropole a fost congestia datorată creşterii traficului auto. Unele oraşe au întâmpinat această problemă în anii ’60… altele în ’70…Odată identificată problema, în încercarea de a se fluidiza traficul, prima dată s-au lărgit şoselele, s-au construit noi străzi, s-au făcut autostrăzi suspendate.

Şi pe moment… a funcţionat.

Însă, în scurt timp congestiile au reapărut. Şi atunci urbaniştii s-au luat cu mâinile de cap: făcuseră cea mai mare prostie. Şi-au dat seama că prin lărgirea străzilor au încurajat traficul auto. Aşa se face că numărul maşinilor în oraşe a crescut.

De atunci, în şcolile de urbanism, inclusiv în cele din România, se explică elevilor lecţia învăţată în urma greşelilor din trecut:

 

  • Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei face mai multe străzi pietonale, atunci traficul pietonal va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci numărul bicicliştilor va creşte.

Nu este un secret. Este abecedarul urbaniştilor. E simplu, nu ?

Edilii din Copenhaga au aplicat aceste reguli simple iar astăzi culeg roadele: au străzi pline de oameni sănătoşi, zâmbitori, care trăiesc într-un mediu cu foarte puţină poluare.

Nu sunt vorbe aruncate în vânt… Potrivit unui sondaj din 2007, Copenhaga este capitala celor mai fericiţi oameni din Europa. Iar în competiţia pentru desemnarea Capitalei Verzi Europene pentru anul 2014 câştigătoare a fost desemnată Copenhaga.
O fi… din întâmplare ? Nu ! Nu e o întâmplare.

De aceea, locuitorii din Copenhaga s-au săturat de turiştii care se minunează de numărul mare de oameni care folosesc bicicleta.

Nu este un sport… Nu este “cultura”… Noi doar pedalăm. Asta ne-a spus un locuitor din Copenhaga de la care voiam să aflăm “secretul” oraşului unde peste jumatate din populaţie merge zilnic cu bicicleta.

În Copenhaga, toate străzile principale sunt prevăzute cu piste pentru biciclişti. Însă politicienii au vrut mai mult. Aşa au apărut în oraş “drumurile verzi” pentru biciclişti şi pietoni.

Deplasarea pe aceste rute îndeamnă oamenii să folosească bicicleta zilnic deoarece pot traversa oraşul mult mai repede decât cu maşina. Acest lucru este posibil deoarece “drumurile verzi” se intersectează foarte puţin cu traficul auto.

În plus, “drumurile verzi” sunt adevărate scurtături între cartiere. Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci nuăarul bicicliştilor va creşte.
Acesta este “secretul” oraşului Copenhaga.

În Bucureşti, ca o replică la “drumurile verzi” din Copenhaga, edilii pregătesc “Drumul negru al Bucureştiului”. Este vorba de acel drum expres care urmează să crească traficul auto din Bucureşti (Penetraţie Splaiul Independenţei – Ciurel -A1). Vă vine să credeţi că Primarul Municipiului Bucureşti, spijinit de o parte a Consiliul General al Municipiului Bucureşti, promovează un proiect de creştere a traficului auto într-un oraş paralizat de… traficul auto ?

Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
Însă oamenii de pe stradă nu sunt urbanişti. De aceea ei pot fi uşor minţiţi. Pentru că nimeni nu le spune că odată cu terminarea drumului expres numărul maşinilor din Bucureşti va creşte. La ce bun “să rezolvăm” congestia de pe Bdul Iuliu Maniu dacă întreg oraşul se va bloca ? Să aibă legatură faptul că proiectul este unul foooooaaaaaarte scump?
Cu mult mai puţini bani se pot lua măsuri care pot decongestiona întreg oraşul. Însă politicienii români nu ascultă cetăţenii. Şi ignoră specialiştii.

Este celebră fotografia care arată cât spaţiu ocupă nişte oameni daca s-ar deplasa cu autoturismele, autobuzul sau cu bicicletele.

Acestea sunt lecţii vechi pe care o lume întreagă le cunoaşte. Şi, spre bucuria mea, chiar şi şoferii sunt conştienţi că în Bucureşti trebuie să se pună accent pe încurajarea transportului alternativ (transportul în comun, cu bicicleta sau pe jos).

Aşadar… când aud pe cineva spunând că “n-o să vedem aşa ceva în Bucureşti”… îl contrazic. Bucureştiul, cu costuri minime, poate să aibă o infrastructură pentru biciclişti mult mai bună decât Copenhaga. Da… asta e ce am înţeles eu după două zile de pedalat prin Copenhaga.

-va urma-

 

Cicloteque

Comunitateabiciclistilor.ro schimbă capitala biciclistă!

scris de Cicloteque pe 04-04-2012 în Advocacy, Biciclişti, Comunitate, Masa critică, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque, Unde pedalăm etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Suntem mulți, creștem și ne-am unit pedalele ca să încurajăm mobilitatea urbană pe două roți!

Bicicliștii capitalei s-au organizat în Comunitatea Bicicliștilor din București și sunt de găsit pe străzi, în masele critice, în instituțiile publice, pe site-ul www.comunitateabiciclistilor.ro și cam pe oriunde se militează pentru dezvoltarea politicilor și infrastructurii necesare deplasării alternative și mobilității urbane.

Comunitatea bicicliștilor dorește aplicarea normelor europene privind deplasarea cu bicicleta și o capitală biciclistă europeană în adevăratul sens al cuvântului. Asta înseamnă piste practicabile destinate bicicletelor, trasate pe carosabil (nu pe trotuar), crearea facilităților de transport pentru bicicliști, reducerea poluării și a aglomerației din traficul rutier prin folosirea bicicletei și multe alte idei sănătoase și aplicabile pe care le puteți studia pe site și pe Facebook.

Comunitatea Bicicliștilor din București sau C.B.B. pe scurt, este deschisă celor care doresc să promoveze și să susțină deplasarea pe biciclete.

Din C.B.B. fac parte organizațiile OPTAR.RO, Bate șaua să priceapă iapa, Brain Tree și MaiMultVerde prin intermediul Cicloteque, iar printre susținători se numără Bicla.ro, BikeWalk, Avalon Team Bike, ciclism.ro, Drumul Bicicletei, FreeRiderPunctRo, Kite Bike, Masa Critică București, MinorSwing, Perpetuum Cycle, Portocala Mecanică, Tribul, România pe 2 roți, Turific, VeloBello, cu bicla prin oras, Pe Bicicletă, Radu și Ralu, Think Bike! Pista Ma-sii, Veste pentru Biciclisti.

 

 

 

 

Cicloteque

Lecţia de bike-sharing Cicloteque se învaţă în Programul Grundtvig

scris de Cicloteque pe 06-10-2011 în Advocacy, Biciclete, Bike Culture, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , ,

MaiMultVerde beneficiază de grantul  Lifelong Learning Programme din Programul Sectorial Grundtvig pentru proiectul Cicloteque.

În cadrul programului, Cicloteque participă la proiectul ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) timp de doi ani ( în perioada septembrie 2011 – iunie 2013), alături de organizaţii similare din alte zece mari oraşe europene. Procesul educaţional şi schimburile de experienţă pe două roţi au loc în Spania, Portugalia, Austria, Danemarca, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Cehia, Polonia, Irlanda şi Cipru.

Reţeaua Cicloteque este primul sistem de bike-sharing din România, deschis de MaiMultVerde şi UniCredit Ţiriac Bank, cu sprijinul Primăriei Sectorului 6 şi Primăriei sectorului 3, Administraţiei Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti, Fundaţiei Soros şi al Universităţii Bucureşti.

Prioităţile programului european Grundtvig sunt creşterea atractivităţii, accesibilităţii şi eficacităţii participării adulţilor la activităţile de învăţare, implicarea unor noi instituţii şi a personalului acestora în programe de cooperare europeană, promovarea experienţelor şi practicilor dobândite în contexte non-formale şi informale, creşterea expertizei personalului implicat în educaţia adulţilor, creşterea participării şi a motivaţiei pentru învăţare a grupurilor ţintă dezavantajate.

”Volunteers of Cycling Academy” îşi propune să îmbunătăţească calitatea sistemelor de bike-sharing din oraşele europene, a infrastructurii bicicliste şi a modului de deplasare alternativă urbană, prin studiul exemplelor şi particularităţilor sistemelor din fiecare locaţie şi prin schimbul de experienţă între principalii actori ce implementează sistemele de bike-sharing.

Participanţii la VOCA vor vizita şi dezbate pe tema deplasării bicicliste atât în sisteme de bike-sharing cu tradiţie, din oraşe precum Viena sau Copenhaga, cât şi în oraşe în care aceste sisteme sunt mai puţin dezvoltate. Studiul sistemelor europene de bike-sharing va urmări contextul general, componente, noţiuni de management şi finanţare a programelor, impactul şi beneficiile deplasării pe două roţi, oportunităţi şi provocări sau politici recomadate.

Aşadar, vom ţine la curent, prin intermediul acestui blog, pe toţi cei interesaţi de cultura bicicletei şi îmbunătăţirea ei, de sistemele de închirieri de biciclete din Bucureşti şi din alte oraşe europene. În însemnarea viitoare dedicată acestei interesante experienţe, vă invităm la o tură biciclistă în oraşul Sevilla din Spania, alături de prietenii de la Asociaţia ”A Contramano” (Pe Contrasens).

 

 

 

Cicloteque

Fondul de Mediu pune la bătaie 100 de milioane de lei pentru pistele de biciclete din ianuarie 2011

scris de Cicloteque pe 23-11-2010 în Advocacy etichetat cu , , , , , ,

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a anunţat că suma totală, alocată autorităţilor locale pentru amenajarea pistelor destinate bicicletelor de la Fondul de Mediu, este de 100 de milioane de lei.

Fondurile vor fi accesibile începând cu luna ianuarie 2011. Primăriile pot să acceseze deja programul Ministerului, cu ajutorul unui ghid întocmit special pentru crearea şi amenajarea pistelor pentru biciclete în oraşele din România.

Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, calitatea pistelor autohtone destinate bicicletelor se va îmbunătăţi începând cu anul viitor. Aşteptăm cu nerăbdare punerea în practică a iniţiativei ministeriale.

Cicloteque

Piste pentru biciclete cu bani de la Fondul de Mediu

scris de Cicloteque pe 09-10-2010 în Advocacy, Biciclete etichetat cu , , , , ,

Primăriile vor putea amenaja piste destinate mersului cu bicicleta în oraşele din România cu ajutorul Fondului de Mediu. Ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, ne dă o veste bună şi spune că ghidul acestui program va fi gata săptămâna viitoare.

În funcţie de planurile urbanistice ale fiecărei municipalităţi, administraţiile locale vor putea primi bani pentru amenajarea pistelor începând cu luna noiembrie a.c.