Bicicletele Cicloteque ajung la Timișoara

scris de Cicloteque pe 20-05-2013 în Biciclete, Reţeaua Cicloteque, Unde pedalăm etichetat cu , , , , , , ,

Vești bune din capitala biciclistă a țării: 40 de biciclete Cicloteque pot fi închiriate de timișoreni din 21 mai prin cele 3 centre proaspăt deschise în oraș: la Universitatea de Vest, Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor şi Ringul Bursier.


Citește tot ››

Timișoara, capitala bicicliștilor

scris de Cicloteque pe 22-04-2013 în Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Masa critică, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , , ,

În orașul Timișoara, bicicliștii se respectă și sunt respectați: aici sunt cei mai mulți posesori de biciclete din țară, 15.000 de biciclete verzi au fost ‘înmatriculate’, iar 60 de km de piste destinate bicicliștilor au fost construite regulamentar, pe carosabil. Un sondaj printre bicicliști poate spune despre atitudinea de cele mai multe ori corectă a șoferilor față de bicicliști și vice versa – coabitarea bicicliștilor și automobiliștilor în traficul rutier este una civilizată, normală pentru un oraș european.

pedalare-primavara-2013

Asta face ca Timișoara să merite pentru moment titlul de capitala românească a bicicliștilor, alături de alte orașe din vestul țării, precum Sibiu sau Brașov. Totuși, numărul mare de locuitori care aleg să pedaleze și să se deplaseze sustenabil prin oraș atinge aici numărul maxim.
Citește tot ››

Mergi cu bicicleta? Participă la recensământul bicicliștilor!

scris de Cicloteque pe 11-02-2013 în Advocacy, Biciclişti, Comunitate, Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

-2E timpul să aflăm câți bicicliști și bicicliste sunt în România. Câți bicicliști suntem? este întrebarea din spatele proiectului care vrea să ofere o cifră reprezentativă și cu valoare reală a numărului de bicicliști autohtoni.

Te numeri printre ei? Atunci e important să intri pe www.catibiciclistisuntem.ro și să completezi în maximum 5 minute chestionarul biciclistului urban. Indiferent că pedalezi zilnic sau ocazional, că deții propria bicicletă sau te plimbi cu cele de la centrele de închiriat sau prieteni, te invităm să îți înscrii efortul cu pedale pe site!

  • De ce vrem să răspundem la întrebarea ”Câți bicicliști suntem?”

Pentru că nicio autoritate dintre cele avizate nu o face… Pentru că e important să știm câți suntem ca să ne putem obține și apăra drepturile de mobilitate în traficul rutier, garantate prin lege. Nu în ultimul rând, pentru că bicicliștii pot crea un viitor mai sănătos împreună, fără poluare, aglomerație și claxoane, sau oameni stresați de deplasare.

În România nu există nici un fel de statistică referitoare la numărul de bicicliști înregistrați la nivel urban. Iar asta ne face vulnerabili în fața nepăsării autorităților. Un recensământ al bicicliștilor ne poate face mai vizibili pentru toți cei din jur.

  • Efecte negative ale lipsei recensământului bicicliștilor

-1Lipsa unor cifre oficiale și concrete referitoare la numărul bicicliștilor din orașele din România este principalul motiv pentru care investițiile în infrastructuri adecvate ( piste de biciclete pe șosea, rasteluri, semafoare etc.)  întârzie să se producă. Institutul Național de Statistică nu deține nici un fel de cifre oficiale referitoare la câți folosim bicicleta ca mijloc alternativ de transport în mediul urban. “O trecem (n.r. problema lipsei unor date statistice) pe ordinea de zi la următoarea ședință. Sperăm să se rezolve”, ne spune Ileana Stroia, de la biroul de statistică al INS.

Această lacună de contabilitate este adesea folosită ca pretext de reprezentanți ai administrației publice pentru a justifica lipsa investițiilor în infrastructură pentru bicicliști. Reamintim cazurile declarațiilor lui Carmen Dincă, purtător de cuvânt al Administrației Străzilor, sau primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu.

  • Efecte pozitive ale participării tale la recensământ

Prin intermediul platformei catibiciclistisuntem.ro, intenționăm să realizăm un recensământ cât mai fidel al bicicliștilor din marile orașe ale României. Disponibilitatea unor cifre statistice concrete este de folos atât municipalităților pentru a dezvolta infrastructuri ce țin cont de această realitate socială, cât și grupurilor de lobby care pot opera cu date palpabile atunci când solicită celor dintâi drepturi mai multe pentru bicicliști. Nu în ultimul rând, cifrele acestui recensământ sunt de folos fiecărui biciclist ca răspuns atunci când are sentimentul că este perceput și tratat ca un personaj exotic în traficul urban.
Click here
Recensământul online al bicicliștilor de pe www.catibiciclistisuntem.ro este o inițiativă Portocala Mecanică, cu sprijinul Cicloteque, Tribul, Bița Color, CBB, Bate Șaua să Priceapă Iapa, FreeRider, DirtBike, SKirt Bike, Kite Bike, TOTB.ro, Turific!, Cycling Romania, Veloruția, Green Revolution, Pegas, La Vita e Velo.

:: înscrie-te pe catibiciclistisuntem.ro

 

 

 

 

Cel mai european calendar biciclist

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

După momente excelente petrecute pe bicicletă alături de voluntari în zece orașe europene anul trecut, a apărut CALENDARUL BICICLIST 2013 la inițiativa ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA).

Bucureștiul este unul dintre cele zece orașe, reprezentat de MaiMultVerde prin Cicloteque, și îl găsiți la pagina lunii Octombrie. Imaginea este de la lansarea centrului Cicloteque din Parcul Titan, iar biciclista chic care pedalează este Raluca Lăzăruț.

:: mulțumim George Hari Popescu de la bicla.ro pentru idee și implicare în realizarea calendarului!

Pentru cei care iubesc pedalatul pe biciclete și vor să îl privească pe perete, calendarul poate fi în curând comandat în Magazinul MaiMultVerde. Fondurile strânse din vânzarea calendarelor vor fi folosite exclusiv pentru acțiunile de reîmpădurire din țară, susținute alături de voluntarii Asociației MaiMultVerde.

Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) este un program Gruntvig  care durează timp de doi ani ( în perioada septembrie 2011 – iunie 2013) în zece mari oraşe europene. Procesul educaţional şi schimburile de experienţă pe două roţi au loc în Spania, Portugalia, Austria, Danemarca, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Cehia, Polonia, Irlanda şi Cipru.

VOCA îşi propune să îmbunătăţească calitatea sistemelor de bike-sharing din oraşele europene, a infrastructuriroi bicicliste şi a modului de deplasare alternativă urbană, prin studiul exemplelor şi particularităţilor sistemelor din fiecare locaţie şi prin schimbul de experienţă între principalii actori ce implementează sistemele de bike-sharing.

Viața pe două roți în Praga

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în VOCA etichetat cu , , , , , , , , ,
_______
Acest text este scris de Ariel Constantinof, inițiator BikeWalk și al sistemului de curierat pe bicicletă Tribul. Ariel a participat la întâlnirea VOCA de la Praga alături de Cicloteque.

_______
1Praga_VOCAAcum câteva săptămâni am aterizat în Praga cu scopul precis de a observa infrastructura cehilor pentru biciclete in cadrul proiectului Volunteers of Cycling Academy (VOCA).

Pe scurt: Orașele Praga și București sunt, în materie de “infrastructură și dragoste pentru biciclete”, frați.

Pe lung:
Praghezii se luptă de ani buni de zile pentru infrastructură. Și nu, nu se luptă ca noi, așa, cu mici marșuri, cu câteva site-uri, se luptă ca lumea: au asociații solide, cu fonduri solide susținute în marea lor majoritate de la cetățeni care iubesc bicicleta, cu lobbying, cu certuri cu poliția.

Îmi amintesc cum acum vreo 2-3 ani am făcut un BikeWalk la finalul căruia am proiectat filmul Auto*Mat. Film-documentar, aș zice. Un film în care iubitorii de biciclete se luptau, inclusiv fizic, cu primarul pentru infrastructură, pentru drepturi, pentru respect pe două roți.

Filmul a fost motivant. În urma lui am concluzionat că Bucureștiul, în comparație cu Praga, nu stă atât de prost din acest punct de vedere. În fond, da, avem niște piste pe trotuar, dar, cel puțin, avem niște piste. Ei nu aveau nimic acum doi-trei ani.

Azi Auto*Mat este asociația de care am impresia că au auzit absolut toți cehii. Fie că-s din Praga sau nu, toți au auzit de nebunii ăia pe două roți care-și cer drepturile.

În Praga traficul e oribil. Și asta în mare parte din cauza turismului foarte dezvoltat. Sunt mașini peste mașini și străzi mult mai înguste ca-n București. Șoferii au o ură față de bicicliști pe care nu o mai simt azi în București.

Am avut ocazia în vizita mea de 3 zile să pedalez puțin prin oraș pe o cursieră împrumutată. Am mers așa cum merg în București, pe lângă trotuar. 100% legal românește, dar și “cehește”, se pare.

Rezultatul? Multe claxoane. Foarte multe. Și asta-mi amintește de situația Bucureștiului din 2008, în care primeai un claxon de la fiecare 3 mașini care te depășeau. Nu, nu pentru că n-aveau loc de tine, ci așa, pur și simplu.

Dar în Praga există planuri mari de viitor. În prezent există câteva locuri în care infrastructura de biciclete parcă-parcă iese la suprafață. Piste din acelea frumoase, care merg pe marginea carosabilului și sunt protejate de stâlpișori. Pe alocuri există și semafoare pentru bicicliști care, spre deosebire de cele din București, chiar au un rol benefic.

Dar, la ei, ca și la noi, pistele se termină brusc, când ți-este lumea mai dragă.

Există totuși o investiție foarte faină, pe care o apreciez la maxim, pe care au făcut-o cei de la primărie: au instalat (dacă nu mă înșel) vreo 20 de aparate care numără bicicliști în tot felul de locuri în care au construit și infrastructură.

Rezultatul este uimitor. Înaintea aparatelor numărul bicicliștilor, anual, se repeta. Ca și cum în Praga, de 10 ani, numărul de biciclete prezente în oraș este identic. Dar la un an de la montarea acestor aparate, numărul dat publicității de către Primărie s-a triplat. Căci, da, de fapt, acesta era adevărul, că-s multe biciclete.

În ultimii ani praghezii care merg pe două roți au avut mai multe victorii: au convins statul să le permită accesul cu biciclete în metrouri și în tramvaie. Uneori gratuit, alteori pentru o mică taxă.

O concluzie personală:

Praghezii sunt duri când vine vorba de infrastructură pentru biciclete. Au gura mare și au vizibilitate. Au mulți oameni care le iubesc munca și mulți oameni care le donează bani pentru această luptă. Luptă care, da, acum nu mai este fizică, ci aproape psihologică.

Pentru mine este, însă, mai ușor să pedalez în București. Praga este prea “îngustă” și șoferii sunt prea răi. Probabil că după două săptămâni m-aș obișnui cu stilul de acolo. Dar cât am pedalat în cele trei zile nu am făcut-o cu prea mare plăcere, ci chiar cu o frică.

În tot acest timp, am dat de praghezi care spuneau că au vizitat Bucureștiul și că le este milă de mine, știind că noi n-avem deloc infrastructură. I-am calmat, confirmând că deși n-avem infrastructură, parcă șoferii-s mai atenți și mai de treabă decât în Praga. Și un mare avantaj îl constituie străzile noastre foarte încăpătoare.

Dacă în Praga s-a găsit loc pe carosabil pentru biciclete, sunt mai mult ca sigur că Bucureștiul este un oraș pentru care există o groază de spațiu pentru piste pe carosabil.

Spor la pedalat!

Banda bicicliștilor bucureșteni și-a motivat existența pe două roți cu multă pasiune!

scris de Cicloteque pe 30-10-2012 în Advocacy, Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Masa critică, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , ,

1200 de bicicliști care folosesc frecvent bicicleta ca mijloc de transport alternativ în capitală au arătat că nu mai pot fi ignorați. Nu au făcut-o neapărat din ambiție, cu tendențiozitate sau încrâncenare, în ciuda mesajelor tranșante, a bannerelor și afișelor care au fost defilate în spiritul ironiei și reflexivității. Situația reală depășește cu siguranță limita toleranței celor mai buni dintre  ‘samaritenii’ pedalatori…

Marșul ”Existăm și-o să avem bandă” a fost unul cât se poate de firesc pentru cât de mult a evoluat în ultimii ani cultura bicicletei în România și în București, în raport invers proporțional cu rezultatele autorităților de a crea o infrastructură decentă și civilizată pentru această categorie de participanți în trafic. O categorie care nu ridică amprenta poluării la cote alarmante pentru un oraș european, care nu riscă atât de multe accidente mortale și care, culmea pentru conducătorii auto, devine mai eficientă temporal și spațial în peisajul deplasării urbane.

Acești oameni minunați și bicicletele lor s-au regăsit deseori împiedicați de a se manifesta liber din cauza metehnelor locale: dezinteresul, nepăsarea, corupția, bădărănia, lucrul făcut de dragul facerii – vezi cazul pistelor de biciclete – și lista poate deveni mult mai lungă. De ce au ales să se expună, să se lupte pentru picătura din ocean, să spere într-un viitor normal și tolerant AICI?

Răspunsurile sunt diferite de percepția fiecăruia dintre noi, condiționată probabil de factori culturali și de subiectivism. E oare adevărat că nebunia sau credința unei minorități poate schimba efectul (de turmă?) majoritar? Ceea ce s-a observat cu certitudine în timpul marșului este că unitatea bicicliștilor prin diversitatea înfățișării și preocupărilor lor poate și va aduce schimbări orașului în care cu toții trăim. Fiți cu ochii pe noi, EXISTĂM!

*Cicloteque s-a alăturat inițiatorilor marșului Existăm și-o să avem bandă și a oferit gratuit biciclete pentru cei care au dorit să participe pe două roți la eveniment. Rețeaua Cicloteque face parte din susținătorii Comunității Bicicliștilor din București din 2011.

 

 

Lecția de pedalat de la Maribor

scris de Cicloteque pe 24-10-2012 în Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , ,

Acest text este scris de George Hari Popescu, inițiator bicla.ro și participant în cadrul programului Volunteers of Cycling Academy (VOCA) de la Maribor alături de Cicloteque!

De fiecare dată cînd vizitez orașe europene și văd infrastructură viabilă pentru bicicliști, mă întreb: de ce nu și la noi, dacă e atît de simplu? Ce nu știam eu și nu știți mulți dintre voi este că n-a fost dintotdeauna așa de bine.

În Maribor (Slovenia), ca și în alte orașe europene (nu neapărat membre ale Uniunii Europene), a fost nevoie de eforturi din partea organizațiilor, a cetățenilor și a autorităților locale.

Între 3 și 8 octombrie, am participat la întîlnirea din Maribor a proiectului Volunteers for Cycling Academy(VOCA), din partea Asociației Mai Mult Verde. Am pus Europa la cale, am socializat cu bicicliști din mai multe țări, am mers mult cu bicicleta.

Ciclismul urban în Maribor

O jumătate de zi a fost dedicată unei plimbări în grup prin oraș, pentru a observa ce s-a făcut bine și rău în infrastructura pentru cicliști din Maribor. Alături de Tomaž Guček și Matej Pehnec, am urmărit cu toții pistele, am trecut prin intersecții ușoare și dificile, am oprit la semafoare și am primit explicații.

Maribor este presărat cu piste, dar ele nu acoperă tot orașul. Unele sunt pe trotuar, altele pe stradă și sunt delimitate prin linii albe sau zgură roșie. Ni s-a explicat că pistele au fost trasate prin redimensionarea spațiului dedicat pietonilor și automobilelor, nu prin lărgirea străzilor. A fost un fel de compromis tacit, nu au existat negocieri între cele trei categorii de cetățeni.

Ca și în București, multe mașini erau parcate pe trotuar. Nu numai că era imposibil să pedalezi pe lîngă ele, dar acestea “mîncau” din spațiul pietonilor. Pe multe artere rutiere din oraș, locurile de parcare pentru mașini au fost mutate pe stradă, o bandă fiind alocată acestui scop și instituindu-se sensuri unice. În această situație, este inadmisibil acum pentru șoferi să mai parcheze pe trotuar. În timpul plimbării noastre, o mașină staționată pe pistă tocmai era ridicată de serviciul special al orașului, iar două mașini de aprovizionare parcate în fața magazinelor au atras admonestări din partea noastră și a altor bicicliști.

Nu este ușor să pedalezi în Maribor, dar nu este atît de dificil ca în București. Cel mai important este să fii atent tot timpul: pe trotuar, încă sunt pietoni care merg pe piste din cauză că nu-și dau seama că încalcă spațiul pentru biciclete sau pentru că nu au loc, iar pe stradă mașinile trec uneori foarte aproape de tine. Majoritatea pistelor de pe trotuar sunt de un metru și ceva lățime, dar sunt destule zone în care trotuarul este destul de lat încît să depășești linia cu bicicleta.

Două detalii mi-au atras atenția: sunt multe sensuri giratorii și multe semafoare. Practic, pedalezi cu un anumit ritm și, exact cînd simți că te deplasezi mai repede decît cu automobilul, trebuie să faci un ocol de cîțiva metri în sensul giratoriu sau să te oprești la culoarea roșie a semaforului.

De fapt, Tomaž și Matej ne-au explicat că infrastructura pentru bicicliști încă nu este văzută în Maribor ca o necesitate, ci ca un alt lucru care trebuie rezolvat în privința traficului rutier, printre multe altele. De aceea, sunt dese situațiile în care biciclistul trebuie să acorde prioritate în intersecții automobilelor sau în care traversarea pe același sens de mers se poate face numai ocolind întreaga intersecție.

Cu toate acestea, există înțelegere pe stradă. Șoferii ne-au claxonat doar de foarte puține ori și pe bună dreptate, pentru că unii bicicliști din grupul nostru preferau să pedaleze paralel cu alții, pentru a sta de vorbă. Cînd am pedalat singur, n-am fost claxonat, ironizat sau bruscat. Uneori, normalitatea este fascinantă. Pe de altă parte, chiar și în Maribor trebuie încurajați mai mulți oameni să iasă cu bicicleta, pentru ca pistele să fie amenajate exclusiv pe străzi și infrasructura să se îmbunătățească.

Dacă mergi acum cu bicicleta în Maribor, fii sigur că vei putea pedala în siguranță pînă la destinație și că acolo vei găsi un rastel, indiferent dacă sosirea este în fața unui restaurant, a unei clădiri de birouri, a unei școli sau la periferie.

Bune practici

Marian Ivan a spus la un moment dat că nu se pot culege bune practici din București. Dar se pot culege rele practici și este un lucru binecunoscut că se poate învăța din greșeli.

La discuțiile din Maribor, Bucureștiul a apărut de multe ori, dar nu mereu în contexte măgulitoare. Suntem în poziția de învățăcei și avem de acumulat o mulțime de cunoștințe: cum se negociază cu autoritățile locale, cum organizăm proteste, cum trasăm benzi pe stradă ș.a.m.d.

Dacă ar fi de învățat, în Maribor se pot învăța multe: toleranță, fonduri investite în domeniile care fac viitorul să pară mai interesant, organizații care profită de pe urma faptul că orașul lor a fost declarat capitală culturală europeană.

Despre VOCA

Volunteers for Cycling Academy este un proiect finanțat de Grundtvig Lifelong Learning Program (LLP) al Uniunii Europene, linia de proiecte în parteneriat. Proiectul a început în august 2011 și se va termina în iulie 2013. Printre activitățile din cadrul lui, se află întîlnirile periodice în fiecare dintre orașele partenere.

Unele dintre scopurile proiectului VOCA sunt:

  • împărtășirea de experiențe și cunoștințe despre activitățile sociale menite să îmbunătățească unele condiții pentru cicliștii din UE
  • identificarea problemelor care stau în calea dezvoltării infrastructurii
  • colectarea și publicarea bunelor practici în infrastructură, promovare, educație și participare publică
  • colectarea celor mai stringente nevoi ale bicicliștilor din Europa

Detalii despre schema de finanțare, pe site-ul maimultverde.ro.

Premiu de pedalat pentru cine-ajută la plantat

scris de Cicloteque pe 08-10-2012 în Biciclete, Concurs etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Pedalăm cu viteză către marele eveniment Fashion for Trees. Şi dacă ziua de joi se apropie în mod firesc şi cu pasul măsurat, pedalatul nostru devine mai mult decât metaforic, întrucât cei de la La vita e velo ne oferă o bicicletă (foto dreapta).

O poate câştiga oricare dintre participanţii care va cumpăra un bilet de tombolă în valoare de 50lei în seara evenimentului, ea fiind premiul cel mare al acestei categorii. Celelalte categorii au şi ele pregătite premii atrăgătoare, ţinute şi accesorii oferite de designeri, pachete cosmetice dar şi premii eco.

Evenimentul ce va avea loc pe 11 octombrie în Fratelli Social Club va deschide campania de strângere de fonduri a Asociaţiei MaiMultVerde pentru plantările pe care le vor face în viitorul apropiat în zone stabilite împreună cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă.Mai exact, vor fi înrădăcinaţi 20.000 de puieţi cu scopul de a crea perdele de protecţie pentru îmbunătăţirea calităţii aerului sau pentru împiedicarea dezastrele naturale care au loc în fiecare an (inundaţii, viscole puternice etc).

Susţinând şi tu prin donaţii online pe www.maimultverde.ro/fashionfortrees activităţile Asociaţiei, vei oferi lumii un aer mai curat, pentru că fiecare puiet plantat înseamnă reducerea cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă, o şansă la reabilitarea zonelor deşertificate, a celor afectate de inundatii şi alunecări de teren cât şi oportunităţi de voluntariat pentru mediu. În cazul în care vrei să contribui mai mult la iniţiativele Asociaţiei MaiMultVerde, îi poţi susţine prin donaţii individuale sau sponsorizări ce pot fi făcute direct în contul asociaţiei MaiMultVerde: RO 27 RZBR 0000 0600 1006 1717, Banca: Raiffeisen Bank – Moşilor.

Evenimentul “Fashion for Trees” se bucură de participarea şi susţinerea designerilor şi stiliştilor: Maria Lucia Hohan, Rhea Costa, Claudia Castrase, Cristian Samfira, Andreea Bădală (Murmur), Adelina Ivan, Kinga Varga, Malvensky Charms (Malvina Cservenschi), Mirela Diaconu, Andra Cliţan, Wilhelmina Arz, Trends by Adina Buzatu, Laurent Tourette şi echipa Art In Makeup. Toţi participanţii vor avea ocazia să contribuie la împădurirea României, licitând sau cumpărând bilete la tombolele special organizate în acest scop.

Evenimentul este sponsorizat de Antalis, sprijinit de Fratelli, Finlandia şi La Vita e velo şi promovat de partenerii media: Marie Claire, Beau Monde, Cosmopolitan, Story, andreearaicu.ro, bucurenci.ro, 121.ro, agentiadepresamondena.ro, ecomagazin.ro, avocatnet.ro, inparc.ro, responsabilitatesociala.ro, romaniapozitiva.ro, ziare.com, fpeople.ro.

Asociaţia MaiMultVerde (www.maimultverde.ro) este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit şi de protecţie a mediului, care în primii patru ani de funcţionare, 2008 – 2011, a lucrat cu peste 19.000 de voluntari, a plantat peste 600.000 de puieţi, a strâns peste 300 de tone de deşeuri, a deschis primul sistem de bike-sharing din Bucureşti, Cicloteque, a derulat mai multe campanii naţionale de informare şi educaţie şi a organizat prima gală de strângere de fonduri pentru proiecte de mediu, Gala Verde.

 

 

Ce alegi? Drumuri verzi ca-n Copenhaga sau negre ca-n Bucureşti ? (l)

scris de Cicloteque pe 20-09-2012 în Advocacy, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Text scris de Marian Ivan, membu fondator al Organizaţiei pentru Promovarea Transportului Alternativ în Romania – OPTAR – și participant în cadrul programului Volunteers of Cycling Academy (VOCA) de la Copenhaga alături de Cicloteque!

 Dacă rogi membrii unui grup de biciclişti urbani să asocieze cuvintele “oraş” şi “bicicletă”, Copenhaga şi Amsterdam vor fi imaginile care le vor veni cel mai des în minte. De aceea, când am primit oferta celor de la MaiMultVerde (prin Cicloteque) să merg în Copenhaga, răspunsul era previzibil.

Oferta suna cam aşa: zburam împreună cu Florin Ştiucă (Cicloteque) spre Copenhaga unde aveam să participăm la Conferinta VOCA (Volunteers of Cycling Academy) ce urma să se desfăşoare în perioada 23-26 august 2012.

Gândul că aveam să vizitez oraşul despre care ştiam că are o infrastructură impecabilă pentru biciclişti m-a făcut să-mi înving teama de a călători cu avionul.

Aşa că pe 22 august, aprope de miezul nopţii, aterizam în Copenhaga. Mi-au trebuit vreo două zile să înţeleg…

Să vă explic…

În prima zi, fiecare echipă (a celor 10 ţări participante) a prezentat materialele pregătite. Tema întâlnirii era: “Bune practici, rele practici”- Good/Bad Practices. Mai e nevoie să precizez că era vorba despre modul în care autorităţile din ţările respective stimulau sau descurajau mersul pe bicicletă ?

Am remarcat că toţi participanţii vorbeau în prezentările lor despre colaborarea dintre politicieni şi cetăţeni în scopul îmbunătăţirii vieţii în mediul urban. Se punea accent pe scăderea poluării, pe creşterea mobilităţii urbane, pe scăderea traficului auto, pe creşterea siguranţei participanţilor vulnerabili din trafic…

Da, cunoşteam toate aceste lucruri. Avem şi noi o Strategie Națională care are aceleaşi obiective. Mi-am dat seama că specialiştii din România, fie că lucrează în administraţie (parte din Consiliul Interministerial care a conceput Strategia), fie că activează în diverse ONG uri, sunt bine pregătiţi şi informaţi.

Însă la ce este bună munca unor specialişti dacă politicienii români o ignoră ?
Pe cine reprezintă politicienii români când iau decizii contrare intereselor şi voinţei cetăţenilor ?

Nu… La Copenhaga n-am avut cum să prezentăm un ghid de “bune practici”. Am vorbit despre Sibiu, am amintit despre Braşov… Râmnicu-Vâlcea… Dar ce puteam spune “de bine” despre infrastructura pentru biciclişti din Bucureşti ?

Mi-a rămas întipărit în minte momentul în care, la sfârşitul prezentării, Florin a anunţat:
“… şi acum, fotografii din Bucureşti.”

Cu toate că prezentările urmau să fie distribuite între participanţi, oamenii n-au avut răbdare. Au pus mâna pe telefoane, aparate foto, camere video şi s-au pregătit să imortalizeze ceea ce bănuiau că va fi “momentul zilei”. Iar imaginile din Bucureşti nu i-au dezamăgit.

 

Politicienii din România nu se implică în susţinerea şi promovarea bicicletei ? Cetăţenii au fost informati despre costurile pistelor ? Ce au făcut politicienii şi edilii din Bucureşti după ce pistele periculoase au început să fie desfiinţate ?

Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienilor le pasă de cetăţeni.
Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde cetăţenii se interesează de modul în care politicienii administrează bugetele oraşelor. Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienii au onoare.

A doua zi am vizitat Copenhaga. Trebuia să vedem cu ochii noştri infrastructura care a schimbat faţa oraşului.

Trăim în Bucureşti. Modul în care învăţăm să supravieţuim în acest oraş îşi pune amprenta asupra noastră. De exemplu, realizarea pistelor pe trotuarele din Bucureşti a favorizat apariţia categoriei de biciclişti care cred că este normal să pedalezi pe trotuare. Mai grav este ca şi unii şoferi cred asta, cu toate că ei ar trebui să cunoască prevederile Codului Rutier: bicicliştilor le este interzis să circule pe trotuare.
Trăim în oraşul în care autorităţile afirmă că “ (…) dacă mutăm şi bicicliştii pe carosabil o să iasă măcel”.
Eehhh… dintr-un astfel de oraş veneam eu. Iar acum pedalăm în Copenhaga.

Pentru că ştiam că cei mai mulţi dintre locuitorii din Copenhaga aleg să se deplaseze cu bicicleta, m-am gândit că ei se deplaseaza în viteză. Nu.

În Copenhaga oamenii se deplasează cu bicicleta ca şi cum ar merge la plimbare. Şi totuşi, de ce nu aleg să se deplaseaze cu maşina, având în vedere că străzile sunt goale?

Am pedalat… am întrebat… am privit…
Şi am înţeles.

Copenhaga este dată deseori ca exemplu pentru infrastructura pentru biciclişti bine pusă la punct. Dacă o să vă spună cineva “da, dar Bucureştiul nu e pregătit pentru piste pentru biciclişti”, înainte de a-l pocni, întrebaţi-l dacă ştie despre ce vorbeşte.

Trebuie explicat că niciun oraş din lume nu a fost construit special pentru traficul bicicliştilor, al autoturismelor sau… al trăsurilor. Dar fiecare oraş a avut edili care au identificat problemele urbei şi au aplicat măsuri în scopul îmbunătăţirii vieţii oamenilor.
Una dintre problemele cu care s-au confruntat secolul trecut toate marile metropole a fost congestia datorată creşterii traficului auto. Unele oraşe au întâmpinat această problemă în anii ’60… altele în ’70…Odată identificată problema, în încercarea de a se fluidiza traficul, prima dată s-au lărgit şoselele, s-au construit noi străzi, s-au făcut autostrăzi suspendate.

Şi pe moment… a funcţionat.

Însă, în scurt timp congestiile au reapărut. Şi atunci urbaniştii s-au luat cu mâinile de cap: făcuseră cea mai mare prostie. Şi-au dat seama că prin lărgirea străzilor au încurajat traficul auto. Aşa se face că numărul maşinilor în oraşe a crescut.

De atunci, în şcolile de urbanism, inclusiv în cele din România, se explică elevilor lecţia învăţată în urma greşelilor din trecut:

 

  • Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei face mai multe străzi pietonale, atunci traficul pietonal va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci numărul bicicliştilor va creşte.

Nu este un secret. Este abecedarul urbaniştilor. E simplu, nu ?

Edilii din Copenhaga au aplicat aceste reguli simple iar astăzi culeg roadele: au străzi pline de oameni sănătoşi, zâmbitori, care trăiesc într-un mediu cu foarte puţină poluare.

Nu sunt vorbe aruncate în vânt… Potrivit unui sondaj din 2007, Copenhaga este capitala celor mai fericiţi oameni din Europa. Iar în competiţia pentru desemnarea Capitalei Verzi Europene pentru anul 2014 câştigătoare a fost desemnată Copenhaga.
O fi… din întâmplare ? Nu ! Nu e o întâmplare.

De aceea, locuitorii din Copenhaga s-au săturat de turiştii care se minunează de numărul mare de oameni care folosesc bicicleta.

Nu este un sport… Nu este “cultura”… Noi doar pedalăm. Asta ne-a spus un locuitor din Copenhaga de la care voiam să aflăm “secretul” oraşului unde peste jumatate din populaţie merge zilnic cu bicicleta.

În Copenhaga, toate străzile principale sunt prevăzute cu piste pentru biciclişti. Însă politicienii au vrut mai mult. Aşa au apărut în oraş “drumurile verzi” pentru biciclişti şi pietoni.

Deplasarea pe aceste rute îndeamnă oamenii să folosească bicicleta zilnic deoarece pot traversa oraşul mult mai repede decât cu maşina. Acest lucru este posibil deoarece “drumurile verzi” se intersectează foarte puţin cu traficul auto.

În plus, “drumurile verzi” sunt adevărate scurtături între cartiere. Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci nuăarul bicicliştilor va creşte.
Acesta este “secretul” oraşului Copenhaga.

În Bucureşti, ca o replică la “drumurile verzi” din Copenhaga, edilii pregătesc “Drumul negru al Bucureştiului”. Este vorba de acel drum expres care urmează să crească traficul auto din Bucureşti (Penetraţie Splaiul Independenţei – Ciurel -A1). Vă vine să credeţi că Primarul Municipiului Bucureşti, spijinit de o parte a Consiliul General al Municipiului Bucureşti, promovează un proiect de creştere a traficului auto într-un oraş paralizat de… traficul auto ?

Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
Însă oamenii de pe stradă nu sunt urbanişti. De aceea ei pot fi uşor minţiţi. Pentru că nimeni nu le spune că odată cu terminarea drumului expres numărul maşinilor din Bucureşti va creşte. La ce bun “să rezolvăm” congestia de pe Bdul Iuliu Maniu dacă întreg oraşul se va bloca ? Să aibă legatură faptul că proiectul este unul foooooaaaaaarte scump?
Cu mult mai puţini bani se pot lua măsuri care pot decongestiona întreg oraşul. Însă politicienii români nu ascultă cetăţenii. Şi ignoră specialiştii.

Este celebră fotografia care arată cât spaţiu ocupă nişte oameni daca s-ar deplasa cu autoturismele, autobuzul sau cu bicicletele.

Acestea sunt lecţii vechi pe care o lume întreagă le cunoaşte. Şi, spre bucuria mea, chiar şi şoferii sunt conştienţi că în Bucureşti trebuie să se pună accent pe încurajarea transportului alternativ (transportul în comun, cu bicicleta sau pe jos).

Aşadar… când aud pe cineva spunând că “n-o să vedem aşa ceva în Bucureşti”… îl contrazic. Bucureştiul, cu costuri minime, poate să aibă o infrastructură pentru biciclişti mult mai bună decât Copenhaga. Da… asta e ce am înţeles eu după două zile de pedalat prin Copenhaga.

-va urma-

 

Frumoasa și bicicleta: Raluca Lăzăruț în vizită la Cicloteque

scris de Cicloteque pe 24-08-2012 în Reţeaua Cicloteque etichetat cu , , , , , , , , , ,

Una dintre simpaticele vedete care promovează mersul pe bicicletă în capitală și totodată o însoțitoare chic a bicicletelor Cicloteque, a făcut o vizită la centrul din Parcul Herăstrău alături de colegii de la Kanal D.

Raluca Lăzăruț este o prezență nelipsită de la acțiunile ‘verzi’, care au scopul de a proteja mediul și a reduce efectele poluării, iar mersul pe bicicletă este una dintre pasiunile care o definesc.

Alături de MaiMultVerde, Raluca a participat la defilarea celor mai chic bicicliste de la deschiderea Cicloteque – Titan, dar și la acțiuni de educare ecologică și voluntariat, precum EcoChampions de la Constanța, Grătar Curat sau la reamenajarea spațiului verde de la Centrul de Plasament Robin Hood.

Mulțumim mult Ralucăi și Kanal D pentru vizită și activitatea pe care o duc pentru promovarea mersului pe bicicletă!

:: detalii și video în curând via kanald.ro