Noutăţi Cicloteque

Cicloteque

Viața pe două roți în Praga

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în VOCA etichetat cu , , , , , , , , ,
_______
Acest text este scris de Ariel Constantinof, inițiator BikeWalk și al sistemului de curierat pe bicicletă Tribul. Ariel a participat la întâlnirea VOCA de la Praga alături de Cicloteque.

_______
1Praga_VOCAAcum câteva săptămâni am aterizat în Praga cu scopul precis de a observa infrastructura cehilor pentru biciclete in cadrul proiectului Volunteers of Cycling Academy (VOCA).

Pe scurt: Orașele Praga și București sunt, în materie de “infrastructură și dragoste pentru biciclete”, frați.

Pe lung:
Praghezii se luptă de ani buni de zile pentru infrastructură. Și nu, nu se luptă ca noi, așa, cu mici marșuri, cu câteva site-uri, se luptă ca lumea: au asociații solide, cu fonduri solide susținute în marea lor majoritate de la cetățeni care iubesc bicicleta, cu lobbying, cu certuri cu poliția.

Îmi amintesc cum acum vreo 2-3 ani am făcut un BikeWalk la finalul căruia am proiectat filmul Auto*Mat. Film-documentar, aș zice. Un film în care iubitorii de biciclete se luptau, inclusiv fizic, cu primarul pentru infrastructură, pentru drepturi, pentru respect pe două roți.

Filmul a fost motivant. În urma lui am concluzionat că Bucureștiul, în comparație cu Praga, nu stă atât de prost din acest punct de vedere. În fond, da, avem niște piste pe trotuar, dar, cel puțin, avem niște piste. Ei nu aveau nimic acum doi-trei ani.

Azi Auto*Mat este asociația de care am impresia că au auzit absolut toți cehii. Fie că-s din Praga sau nu, toți au auzit de nebunii ăia pe două roți care-și cer drepturile.

În Praga traficul e oribil. Și asta în mare parte din cauza turismului foarte dezvoltat. Sunt mașini peste mașini și străzi mult mai înguste ca-n București. Șoferii au o ură față de bicicliști pe care nu o mai simt azi în București.

Am avut ocazia în vizita mea de 3 zile să pedalez puțin prin oraș pe o cursieră împrumutată. Am mers așa cum merg în București, pe lângă trotuar. 100% legal românește, dar și “cehește”, se pare.

Rezultatul? Multe claxoane. Foarte multe. Și asta-mi amintește de situația Bucureștiului din 2008, în care primeai un claxon de la fiecare 3 mașini care te depășeau. Nu, nu pentru că n-aveau loc de tine, ci așa, pur și simplu.

Dar în Praga există planuri mari de viitor. În prezent există câteva locuri în care infrastructura de biciclete parcă-parcă iese la suprafață. Piste din acelea frumoase, care merg pe marginea carosabilului și sunt protejate de stâlpișori. Pe alocuri există și semafoare pentru bicicliști care, spre deosebire de cele din București, chiar au un rol benefic.

Dar, la ei, ca și la noi, pistele se termină brusc, când ți-este lumea mai dragă.

Există totuși o investiție foarte faină, pe care o apreciez la maxim, pe care au făcut-o cei de la primărie: au instalat (dacă nu mă înșel) vreo 20 de aparate care numără bicicliști în tot felul de locuri în care au construit și infrastructură.

Rezultatul este uimitor. Înaintea aparatelor numărul bicicliștilor, anual, se repeta. Ca și cum în Praga, de 10 ani, numărul de biciclete prezente în oraș este identic. Dar la un an de la montarea acestor aparate, numărul dat publicității de către Primărie s-a triplat. Căci, da, de fapt, acesta era adevărul, că-s multe biciclete.

În ultimii ani praghezii care merg pe două roți au avut mai multe victorii: au convins statul să le permită accesul cu biciclete în metrouri și în tramvaie. Uneori gratuit, alteori pentru o mică taxă.

O concluzie personală:

Praghezii sunt duri când vine vorba de infrastructură pentru biciclete. Au gura mare și au vizibilitate. Au mulți oameni care le iubesc munca și mulți oameni care le donează bani pentru această luptă. Luptă care, da, acum nu mai este fizică, ci aproape psihologică.

Pentru mine este, însă, mai ușor să pedalez în București. Praga este prea “îngustă” și șoferii sunt prea răi. Probabil că după două săptămâni m-aș obișnui cu stilul de acolo. Dar cât am pedalat în cele trei zile nu am făcut-o cu prea mare plăcere, ci chiar cu o frică.

În tot acest timp, am dat de praghezi care spuneau că au vizitat Bucureștiul și că le este milă de mine, știind că noi n-avem deloc infrastructură. I-am calmat, confirmând că deși n-avem infrastructură, parcă șoferii-s mai atenți și mai de treabă decât în Praga. Și un mare avantaj îl constituie străzile noastre foarte încăpătoare.

Dacă în Praga s-a găsit loc pe carosabil pentru biciclete, sunt mai mult ca sigur că Bucureștiul este un oraș pentru care există o groază de spațiu pentru piste pe carosabil.

Spor la pedalat!
Cicloteque

Vezi auto*mat documentarul ceh nemotorizat!

scris de Cicloteque pe 06-12-2010 în Biciclişti, Bike Culture, Comunitate etichetat cu , , , , , ,

Centrul Ceh invită iubitorii bicicletei azi, de la ora 20.00, la Documentary Mondays, să vizioneze filmul AUTO*MAT, în regia lui Martin Mareček.

Filmul este un prilej de inspiraţie pentru comunitatea autohtonă a bicicliştilor, deoarece situaţiile prezentate sunt similare cu cele din traficul capitalei şi din marile oraşe din România. Acţiunea se petrece în Praga zilelor noastre, cu aerul irespirabil, trotuare blocate de maşini, pietoni furioşi, şoferi imobilizaţi în trafic  şi biciclişti care nu-şi găsesc locul pe străzile aglomerate.

Documentarul va fi proiectat în prezenţa unuia dintre membrii organizaţiei ”Auto*mat”. Filmul a primit anul acesta, în cadrul Festivalului Internaţional de Filme Documentare de la Jihlava, ”Premiul publicului pentru cel mai bun documentar din ultimii zece ani”.

Intrarea este liberă. Vizionare plăcută!

:: confirmă participarea la eveniment pe Facebook

:: urmăreşte trailerul pe youtube