Concurs
Propune un logo biciclist și Cicloteque te premiază!
scris de Cicloteque pe 11-01-2012 în Biciclete, Bike Culture, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu abonament cicloteque, bike sharing, cicloteque, concurs, concurs de logo-uri, grundtvig, logo, maimultverde, premii, transport alternativ, voca
În așteptarea căldurii și a noului sezon biciclist, Cicloteque îți pune talentul la treabă și premiază cel mai reușit logo pentru bicicliștii din proiectul ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA). La concursul de logo-uri se poate înscrie orice om iscusit la crearea identității vizuale până la data de 10 februarie 2012 inclusiv.
Premiul pentru cel mai bun logo este un abonament Cicloteque în valoare de 150 de lei pentru noul sezon biciclist și tricoul organic MaiMultVerde. În plus, ai ocazia ca logo-ul tău să fie recunoscut internațional și să fie folosit în proiectul VOCA.
Ce fel de logo căutăm?
‘Clientul’ pentru care vei crea logo-ul este Volunteers of Cycling Academy, un proiect european realizat în programul Grundtvig Life Learning Programme, din care fac parte 12 asociații din tot atâtea țări europene, printre care se numără și Asociația MaiMultVerde.
VOCA promovează mersul pe bicicletă prin schimbul de experienţă între principalii actori ce implementează sistemele de bike-sharing în țările europene (grupuri de oameni tineri, fresh, care vor să îmbunătățească imaginea bicicletei). Mai multe detalii despre VOCA găsești aici și aici.
Căutăm un logo optimist, care să inspire mersul pe bicicletă, cooperare, comunicare, tinerețe, spațiu liber, libertate de mișcare.
Trimite logo-ul tău pe adresa concurs[at]cicloteque.ro în format .jpg (păstrează și vectorialul, s-ar putea să avem mare nevoie de el:) și lasă numele și prenumele.
Mult, mult succes și așteptăm cu nerăbdare propunerile voastre!
_______________
Concursuri Online
_______________
Am premiat cele mai frumoase reportaje pe două roţi!
scris de Cicloteque pe 21-11-2011 în Biciclete, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu abonamente cicloteque, biciclisti, canyon romania, cicloteque, concurs de reportaje cu biciclete, cosmina tcaciuc, deplasare alternativa, fundatia soros, iulia cimpoieru, mihai lazarescu, mp3 player, portocala mecanica, premii, scrieriCei care cred în puterea de deplasare alternativă a bicicletei şi au cercetat-o prin reportajele lor la concursul lansat de Cicloteque, Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică, au fost premiaţi pentru perseverenţa şi stilul lor de a scrie.
Autorii reportajelor câştigătoare vor putea pedala acum biciclete de la centrele Cicloteque pe baza abonamentelor câştigate (în valoare de 100 de lei) şi se vor delecta cu muzici bune din mp3 playerele Canyon, oferite ca premii prin amabilitatea Canyon România.
Cosmina Tcaciuc, Iulia Cimpoieru şi Mihai Lazărescu sunt cei trei câştigători ai concursului nostru de reportaje cu biciclete şi biciclişti autohtoni.
Mihai, care s-a mutat în Bucureşti de câteva luni pentru masteratul la Jurnalism, a primit cel mai frumos cadou de “bun venit în oraş”, Iulia îşi dorea un mp3 player ca să reînceapă să facă jogging şi să asculte muzică afară, iar Cosmina ne-a împărtăşit cu bucurie spontană un sincer “You made my day!”:)
Le mulţumim mult celor care au participat la concursul de reportaje cu biciclete şi îi invităm să pedaleze, să scrie şi să zâmbească în continuare în spiritul culturii bicicliste.
Cicloteque şi Ambition.ro au premiat fotografiile cu biciclete
scris de Cicloteque pe 15-11-2011 în Biciclete, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu abonament cicloteque, abonamente cicloteque, ambition.ro, centre de inchiriat biciclete, cicloteque.ro, concurs de fotografii cu biciclete, dragos moldoveanu, facebook ambition.ro, inchirieri de biciclete, ionut alin, like, raluca-maria adrianaCele mai originale fotografii cu biciclete au fost premiate cu abonamente la centrele de închirieri Cicloteque în urma concursului iniţiat pe Facebook de ghidul carierelor Ambition.ro. Fotografiile cu două roţi au adunat cât mai multe Like-uri, au fost apreciate iar acum sunt premiate cele mai ruşite dintre ele.
Nu mai întindem lanţul şi vă dezvăluim câştigătorii şi pozele trimise de ei:
- Locul 1 – Ionuţ Alin, câştigătorul premiului care constă într-un abonament Cicloteque în valoare de 150 de lei
- Locul 2- Raluca-Maria Ariana, câştigătoarea abonamentului Cicloteque în valoare de 100 de lei
- Locul 3 – Dragoş Moldoveanu, câştigătorul abonamentului Cicloteque în valoare de 50 de lei
Mulţumim participanţilor, celor care au votat şi ambition.ro. La cât mai multe fotografii cu biciclete şi experienţe frumoase pe două roţi!
Două roţi, două pedale şi o lume
scris de Cicloteque pe 08-11-2011 în Biciclete, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu biciclisti, cicloteque, concurs, concurs de reportaje, fundatia soros, iulia cimpoeru, pegas, reportajCând Iulia a ajuns la Cicloteque din Parcul Herăstrău într-o seară friguroasă de octombrie, centrul se închisese de mai bine de o oră. Iniţial a crezut că-i o glumă proastă, apoi a plecat acasă înfuriată.
A doua zi, Iulia a revenit la centru şi s-a plimbat cu bicicleta prin Herastrău, ocazie cu care şi-a amintit de primul Pegas din copilărie. Aflaţi povestea reportajului ei la concursul de reportaje lansat de Cicloteque, împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică.
Prima mea bicicletă a fost un Pegas. Un Pegas second hand cu şaua puţin ruptă. Dar acest lucru nu a contat. Pentru mine acel Pegas a reprezentat un vis devenit realitate. Şi eu am fost printre copiii care şi-au dorit o bicicletă din primul moment în care au încercat una şi au văzut ce însemnă viaţa pe două roţi. Am învăţat să merg cu bicicleta de la 5 ani. La început am folosit o bicicletă mare a unor vecini. Îmi amintesc şi acum cât de greu îmi era să ajung la pedale şi să ridic piciorul suficient pe sus pentru a-l da peste cadrul. Şaua era mult prea sus şi nu reuşeam să ajung la ea, însă era fericită că puteam pedala.
Şi acum ţin minte senzaţia de bucurie care m-a cuprins în momentul în care am reuşit să-mi menţin echilibrul şi să merg singură, fără ca nimeni să mă ţină de la spate. A fost mai greu în momentul în care am încercat să pun frână. M-am oprit forţat într-un pom. Am căzut şi mi-am julit genunchii. Dar asta nu a contat. Eram fericită că puteam merge pe bicicletă. Şi în momentul respectiv asta era tot ce conta.
Peste câteva luni tatăl meu mi-a cumpărat un Pegas. Îmi amintesc cum într-o seara m-a chemat şi mi-a spus că are ceva pentru mine. M-a condus în hol şi acolo am văzut ceva acoperit cu o pătură. Am întrebat ce este şi tatăl meu a spus că e un cadou cu ocazia împlinirii vârstei de 8 ani. Înainte de a mă uita sub pătură am ştiut că e vorba de o bicicletă. Nu a fost greu să ghicesc. În utimele luni şi ani tatăl meu numai asta a auzit: “Tati, când îmi cumperi şi mie o bicicletă ? Îmi doresc atât de mult!”. Când am văzut ce se afla sub pătură mi-am îmbrăţişat tatal şi i-am mulţumit. Apoi nimeni n-a
mai reuşit să mă desprindă de bicicletă.
Am analizat-o centimetru cu centimetru, am pus mâna pe coarne, pe şa, pe ghidon, pe roţi, am atins pedalele, apoi m-am urcat pe ea. Am ramas ore în şir pe bicicletă pana când mama mea, îngrijorată, a reuşit să mă convingă cu greu că e timpul să mă duc la culcare. În acea noapte m-am culcat cu gândul că în ziua următoare mă voi plimba cu bicicleta. Am adormit cu zâmbetul pe buze. A doua zi am fugit în pijamale să văd dacă bicicleta mai este acolo. Îmi era teamă ca totul să nu fi fost doar un vis. Voiam să mă asigur că bicicleta era acolo, în hol, aşteptându-mă. Când am văzut-o am simţit cum o senzaţie de bucurie m-a inundat din creştet până-n vârful tălpilor. Am mers în faţa ei şi am atins-o cu emoţie. Era reală. Mi-am facut rapid curaj şi am pus mâinile pe coarne şi am scos-o afară, în stradă. Înainte de a mă urca pe ea am privit-o încă o dată şi am respirat adânc.
Când am dat prima pedală am simţit că mă aflu deasupra pământului, ca şi cum aş zbura. Mi-a plăcut la nebunie acestă senzaţie. Am dat ture din nou şi din nou până am uimit toţi vecinii de pe stradă. Pentru prima data în viaţă iubeam ceva atât de mult încât nu mă înduram să mă despart de acel lucru. Şi acel lucru era un Pegas cu două roţi. Erau două pedale care îmi ofereau viziunea unei lumi în care zborul era posibil. Am descoperit atunci că fericirea se află uneori la două pedale distanţă.
(de Iulia Cimpoeru)
De-a dura prin Bucureşti
scris de Cicloteque pe 19-10-2011 în Biciclete, Concurs, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque etichetat cu biciclisti, bucuresti, cicloteque, concurs, fundatia soros, jurnalism, mihai lazaresu, pietoni, portocala mecanica, prin capitala, reportajDeşi s-a mutat de doar două săptămâni în Bucureşti ca să înceapă cursurile de masterat la Jurnalism, Mihai Lăzărescu nu a ezitat să urce pe bicicletă şi să cunoască locuri pitoreşti din capitală pe două roţi. Mihai ne împărtăşeşte povestea lui biciclistă la concursul de reportaje lansat de Cicloteque, împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică. Fiţi atenţi aici:
Mă număr printre provincialii care au ales să studieze în Bucureşti şi, acum, să mă plimb cu bicicleta prin Cetatea de scaun a Dâmboviţei.
Am pornit de pe Kogălniceanu care îi ţine supus trena (Bulevardul) Elisabetei I şi căreia îi taie Calea Victoriei. După câteva pedale, las de tot în urmă piaţeta Drapelului şi fac stânga pe noua Cale; decid astfel să amân reîntâlnirea cu Universitatea. Reţin de pe Calea Victoriei doar primii 600 de metri, de-a lungul cărora sunt înghesuite minunat hoteluri interbelice şi odeoane. Depăşesc Piaţa Revoluţiei, recunosc pe partea mea de mers Muzeul de Artă al României şi mai la vale silueta ecvestră a lui Carol, admir exaltat Ateneul şi pedalez decis spre Bulevardul Dacia. Traversez şi gonesc mai departe.
După ce Dacia îşi dă sufletul în Romană, cotesc pe Bulevardul Magheru, unde iluzia unei piste pentru cei călare pe bicicletă iar trotuarul sufocat de lume şi nerăbdarea şoferilor mă liniştesc că nu mai e mult până la Universitate. Pedalez cel mult de trei ori, fac echilibristică minute bune în spatele oamenilor, ocolesc, mă opresc, merg pe lângă bicicletă, urc din nou pe ea, accelerez nervos, frânez în ultimul moment, sunt deocheat de pietoni, mi se face loc, din nou stau locului, o iau iresponsabil pe carosabil, sunt alungat înapoi de puhoiul călăreţilor pe patru roţi, ajung frânt în Piaţa Universităţii.
Prostul-gust se instalase fără remuşcare demult în această sufragerie bucureşteană: împreunări de culori imposibil de imaginat, şantiere siluitoare, sex shop-uri de-a valma, tarabe sprijinite libidinos de Universitate, trotuare hărţuite de maşini, pietoni îngrămădiţi cu forţa; carnavalesc.Cobor precipitat Bulevardul Ion C. Brătianu, având în gând Piaţa Unirii căreia îi ştiam doar staţia de metrou. Tranzitez Parcul Unirii, unde impreună cu un cetăţean oarecare suntem fugăriţi fără discriminare de un dulău isteric, şi apoi schimb direcţia spre Palatul Parlamentului. Alerg cât pot de repede şi sosesc, în sfârşit, în punctul terminus al promenadei mele: Piaţa Constituţiei.
Pe-aici, privesc sătul gigantica Casă a Poporului, dau peste o minusculă demonstraţie din faţa Ministerului Finanţelor, parchez şi eu, sunt evacuat imediat de jandarmi, prea speriat să protestez, zăresc în diagonală clădirea Academiei, mai zăbovesc şi încalec pentru ultima oară velocipedul modern, făcând cale-ntoarsă.
Revin deci în Unirii, parcurg prin altă parte părculeţul pentru că nu aş mai suporta o nouă şarjă a comunitarului pe patru labe, şi optez pentru Splaiul Independenţei.
Chiar dacă e strâmt, Splaiul îţi restaurează definitiv statutul de hoinar pe două roţi mai bine decât oricare alt trotuar: pistă valabilă, bipezi abia dacă îţi apar în cale, patrupezi nicicând să zăreşti, doar din când în când eşti surprins de duhori dâmboviţene şi câteodată cocoşat de coroana prea joasă a copacilor; oricum, mai bine de-atât nu vei găsi pe niciun bulevard. Alerg bine-dispus tot înainte şi, nu mult după aceea, învârt dreapta de coarne şi traversez, fără să fiu călcat de maşini, spre strada Vasile Pârvan. La prima intersecţie fac stânga, iar mă încurc în oameni, ajung la Cicloteque-l Kogălnicean şi, într-un final, acasă.Dacă nu eşti cochet merită să te dai cu bicicleta, dacă eşti sedentar e musai să încerci câteva orizontale bulevardiere, dacă eşti curios vei (re)descoperi, în schimb, un Bucureşti iubit de nimeni de decenii întregi; o urbe deci brutalizată, alandalizată şi banalizată de neiubiţii ei.
‘Un pieton pe bicicletă’ într-un reportaj pe două roţi
scris de Cicloteque pe 18-10-2011 în Biciclete, Concurs, Prin oraş, Reţeaua Cicloteque etichetat cu centru de inchirieri biciclete, cicloteque, concurs, fundatia soros, inchirieri biciclete, piata romana, portocala mecanica, reportaje, reteaua cicloteque
Cosmina Tcaciuc a închiriat o bicicletă de la Romană, a înfruntat ploaia la plimbare şi a înscris primul reportaj pe două roţi în concursul lansat de Cicloteque, împreună cu Fundaţia Soros şi Portocala Mecanică. Cosmina este masternadă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi absolventă a Facultăţii de Ingineria Mediului.
Concursul rămâne deschis până la sfârşitul lunii octombrie. Aşteptăm cu nerăbdare şi alte scrieri:
”Deşi una dintre cele mai notorii poveşti ale Bucureştiului este cea a Coanei Miţa Biciclista, Capitala noastră nu pare a fi pregătită pentru transportul pe bază de energie umană. O mare parte din argumentele ce pot fi aduse în acest sens, le cunoaşteţi şi voi.
Sunt în general pieton în traficul din Bucureşti, însă acum câteva zile în urmă, mi-am propus să parcurg pe două roţi măcar o mică zonă a oraşului. Faptul că afară ploua nu a fost un impediment. Ba chiar a făcut ca provocarea să fie mai mare, însă şi mai scurtă. Am cedat după mai puţin de o oră.
În timp ce închiriam bicicleta de la Cicloteque, încercam să-mi amintesc toate pistele de bicicletă pe care le observasem în Bucureşti. Ştiam că nu-mi permit să mă aventurez printre maşini.
Provin dintr-o familie în care panica a făcut parte din educaţia mea. Părinţii mi-au inoculat ideea că bicicleta nu este un mijloc de transport, fiind utilă doar în scop recreativ. Era modul lor de a mă convinge să nu mă aventurez cu bicicleta în traficul oraşului şi să mă rezum la plimbări liniştite în parc. M-au convins. Auzisem, oricum, de multe incidente implicând biciclişti, iar acest lucru era suficient pentru a mă determina să nu încerc.
Conştientă de pistele de bicicletă din oraş, am dedus că se poate. Totuşi, vă recomand să vă familiarizaţi cu zona pe care vreţi să o parcurgeţi înainte de a va urca pe bicicletă. Aceste piste încep şi se termină uneori acolo unde te aştepţi mai puţin. Sunt în general plasate în jurul râului Dâmboviţa, iar acest lucru probabil datorită numărului mai redus de pietoni. Dar nu trebuie să excludeti posibilitatea de a da peste vreun pescar amator.
Privind aceste benzi, acum folosindu-le, oscilam între păreri pro şi contra. Reuşeam să evit aventurarea printre maşini, însă nu şi printre pietoni. Aceştia ocupau deseori pista, fie voluntar, fie din lipsă de spaţiu. Astfel, mă vedeam nevoită să ocolesc de la câini care îşi făceau somnul pe acolo până la bătrânei confuzi. Situaţiile în care reuşeam să ocolesc obstacolele erau încă ideale. Este relativ cunoscut faptul că aceste piste nu corespund normelor/standardelor în vigoare, fapt evident şi fără a arunca o privire în legislaţie. De asemenea, din cei aproximativ 45 de km de pistă de bicicletă ai oraşului, doar vreo 27% permit circulaţia în ambele sensuri. Dar apoi, în condiţiile în care România are autostrăzi de aceeaşi lungime, poate că nici cerinţele noastre nu ar trebui să fie mari.Totuşi, când aceste piste sunt posibile în cele mai civilizate situaţii, mersul cu bicicleta în Bucureşti îşi arată funcţionalitatea. Plăcerea de a pedala, alături de conştientizarea faptului că astfel eviţi să te confrunţi cu aglomeraţia din metrou sau RATB, fac din mersul cu bicicleta un timp de calitate. În plus, exerciţiul fizic pe care-l implică mersul cu bicicleta e incomparabil cu efortul depus pentru apăsarea pedalei de acceleraţie.
Aş fi vrut să invoc şi argumentul ecologic, dar am încercat să văd această experienţă la nivel individual. Avantajele la scară largă rămân aceleaşi, fie că pedalezi în Bucureşti sau în orice alt oraş din lume.
Ulterior, m-am găsit din nou în postura de pieton, mergând însă pe banda destinată bicicliştilor. M-am sesizat la timp, am eliberat pista, considerând că astfel contribui la fluidizarea traficului. Poate că mergând măcar odată cu bicicleta prin Bucureşti am reuşi să fim mai empatici şi responsabili vizavi de acest mijloc de transport, cât şi vizavi de cei care îl folosesc.
Rămâne, totuşi, global valabilă incompatibilitatea între ciclism şi transportul motorizat. Deşi, mai mult sau mai puţin ironic, primii producători de automobile sunt foştii fabricanţi de biciclete, precum Ford sau Skoda.
În tot acest conflict, pietonii rămân undeva la mijloc, neînţelegând dacă bicicliştii sunt periculoşi pentru maşini sau invers. Şoferii se simt luaţi prin suprindere de aceşti participanţi la trafic cu o viteză mai mică decât a lor, însă mai mare decât a unui pieton. Iar cei care aleg bicicleta sunt la rândul lor indignaţi de ignoranţa celor de la volan.”
Electra şi-a găsit câştigătorul cu numărul 40.000
scris de Cicloteque pe 17-10-2011 în Biciclete, Concurs, Reţeaua Cicloteque etichetat cu 40000, abonamente cicloteque, alex dragomir, castigator, castigatori, cicloteque.ro, electra, electra romania, inchirieri biciclete, master, parcul titan, politehnica, reteaua cicloteque, studii
Încă o bicicletă Electra şi-a găsit însoţitorul de drum. Norocosul care a realizat închirierea cu numărul 40.000 şi a câştigat-o pe superba Electra, pusă la bătaie la concursul de închirieri de biciclete Cicloteque, se numeşte Alex Dragomir.
Alex are 24 de ani, este student în anul IV la Universitatea Politehnică, secţia Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiilor şi urmează cursurile de Master la Facultatea de Marketing.
A închiriat de 26 de ori biciclete cu abonamentul Cicloteque şi una dintre închirieri a fost cea norocoasă, cea cu numărul 40.000 în Reţeaua Cicloteque, realizată la centrul din Parcul Titan.
Acum Alex se poate bucura de mobilitate proprie şi confort pe două roţi, la ghidonul noii sale biciclete. Îi urăm drumuri bune, sigure şi rapizi prin traficul din capitală, alături de Electra. Mult succes la studii şi felicitări!
Premiem reportajele pe două roţi
scris de Cicloteque pe 14-10-2011 în Biciclişti, Concurs, Prin oraş etichetat cu abonamente cicloteque, canyon, cicloteque, fundatia soros, jurnalism, mp3 player, portocala mecanica, premii, reportaj, reteaua cicloteque
Fundaţia Soros, Portocala Mecanică şi Cicloteque te premiază dacă ai subiecte bune de scris şi de văzut din şaua bicicletei, prin traficul din capitală.
Închiriază o bicicletă de la staţia Centrului Public al Fundaţiei Soros, din zona Piaţa Romană sau din oricare centru al Reţelei Cicloteque şi trimite povestea pedalată la adresa info [at] soros.ro până la sfârşitul lunii octombrie.
Autorii celor mai bune trei reportaje vor primi un abonament VIP la Cicloteque, câte un MP3 player şi căşti de la Canyon, cât şi faima de reporteri biciclişti:) Cele mai bune materiale jurnalistice vor fi publicate pe www.cicloteque.ro şi pe www.portocalamecanica.ro.
:: citeşte mai multe detalii şi regulile jocului pe Facebook


























