Partenerii VOCA au dat sugestii despre infrastructura ciclistă din București

scris de Cicloteque pe 19-06-2013 în VOCA etichetat cu

După ce au făcut turul Bucureștiului și o excursie la Ciocănești, participanții la proiectul VOCA s-au așezat la masa discuțiilor luni și marți. Găzduiți de Unicredit Țiriac Bank, delegații au povestit despre ceea ce a fost util și interesant la Velo City Vienna 2013, despre viitorul proiectului, dar au și aflat despre situația ciclismului urban în București și în România. Citește tot ››

În căutarea infrastructurii pierdute, cu partenerii VOCA

scris de Cicloteque pe 17-06-2013 în VOCA etichetat cu

VOCA logoDelegații de la proiectul Volunteers of Cycling Academy (VOCA) au vizitat Bucureștiul pe două roți, în 15 iunie. Conduși de Doru Mitrana, directorul executiv al Asociației MaiMultVerde, participanții din diversele țări partenere au parcurs un traseu destul de lung prin Capitală, cu opriri în punctele cheie.

Plimbarea a folosit toate tipurile de drumuri pentru bicicliști, care pot exista într-o metropolă: pistă, șosea, trotuar, chiar și șantier. Bicicliștii din grup au fost uimiți de faptul că, deși străzile din centru sunt destul de largi, nu sunt amenajate piste pe carosabil. Delegații s-au descurcat bine în condițiile unui trafic de weekend, dar și-au manifestat îngrijorarea pentru bicicliștii nevoiți să circule prin oraș în timpul săptămânii. Citește tot ››

“Don’t be afraid of radicalism”

scris de Cicloteque pe 23-04-2013 în Advocacy, Masa critică, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , ,

Budapesta s-a transformat în ultimii 9 ani. Traficul a scăzut, siguranţa rutieră a crescut, oraşul e plin de turişti, serviciile publice s-au dezvoltat. Cum a fost posibil ? Totul a plecat de la nişte curieri pe bicicletă.

În 2004, un grup de biciclişti din Budapesta a dorit să sărbătorească “Ziua Internaţională fără Maşini” (Car Free Day). Primarul a refuzat solicitarea lor pe motiv că marşul ar perturba traficul, fiind organizat în timpul săptămânii.
Răspunsul primarului, care nu dorea ca traficul auto să fie deranjat în “Ziua Internaţională fără Maşini”, a mobilizat oamenii. La solicitarea activiştilor şi a curierilor pe bicicletă, aproximativ 4500 de biciclişti au ieşit în stradă în week-end-ul ce a urmat.

CM-budapesta-2

Citește tot ››

Cel mai european calendar biciclist

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

După momente excelente petrecute pe bicicletă alături de voluntari în zece orașe europene anul trecut, a apărut CALENDARUL BICICLIST 2013 la inițiativa ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA).

Bucureștiul este unul dintre cele zece orașe, reprezentat de MaiMultVerde prin Cicloteque, și îl găsiți la pagina lunii Octombrie. Imaginea este de la lansarea centrului Cicloteque din Parcul Titan, iar biciclista chic care pedalează este Raluca Lăzăruț.

:: mulțumim George Hari Popescu de la bicla.ro pentru idee și implicare în realizarea calendarului!

Pentru cei care iubesc pedalatul pe biciclete și vor să îl privească pe perete, calendarul poate fi în curând comandat în Magazinul MaiMultVerde. Fondurile strânse din vânzarea calendarelor vor fi folosite exclusiv pentru acțiunile de reîmpădurire din țară, susținute alături de voluntarii Asociației MaiMultVerde.

Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) este un program Gruntvig  care durează timp de doi ani ( în perioada septembrie 2011 – iunie 2013) în zece mari oraşe europene. Procesul educaţional şi schimburile de experienţă pe două roţi au loc în Spania, Portugalia, Austria, Danemarca, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Cehia, Polonia, Irlanda şi Cipru.

VOCA îşi propune să îmbunătăţească calitatea sistemelor de bike-sharing din oraşele europene, a infrastructuriroi bicicliste şi a modului de deplasare alternativă urbană, prin studiul exemplelor şi particularităţilor sistemelor din fiecare locaţie şi prin schimbul de experienţă între principalii actori ce implementează sistemele de bike-sharing.

Viața pe două roți în Praga

scris de Cicloteque pe 20-12-2012 în VOCA etichetat cu , , , , , , , , ,
_______
Acest text este scris de Ariel Constantinof, inițiator BikeWalk și al sistemului de curierat pe bicicletă Tribul. Ariel a participat la întâlnirea VOCA de la Praga alături de Cicloteque.

_______
1Praga_VOCAAcum câteva săptămâni am aterizat în Praga cu scopul precis de a observa infrastructura cehilor pentru biciclete in cadrul proiectului Volunteers of Cycling Academy (VOCA).

Pe scurt: Orașele Praga și București sunt, în materie de “infrastructură și dragoste pentru biciclete”, frați.

Pe lung:
Praghezii se luptă de ani buni de zile pentru infrastructură. Și nu, nu se luptă ca noi, așa, cu mici marșuri, cu câteva site-uri, se luptă ca lumea: au asociații solide, cu fonduri solide susținute în marea lor majoritate de la cetățeni care iubesc bicicleta, cu lobbying, cu certuri cu poliția.

Îmi amintesc cum acum vreo 2-3 ani am făcut un BikeWalk la finalul căruia am proiectat filmul Auto*Mat. Film-documentar, aș zice. Un film în care iubitorii de biciclete se luptau, inclusiv fizic, cu primarul pentru infrastructură, pentru drepturi, pentru respect pe două roți.

Filmul a fost motivant. În urma lui am concluzionat că Bucureștiul, în comparație cu Praga, nu stă atât de prost din acest punct de vedere. În fond, da, avem niște piste pe trotuar, dar, cel puțin, avem niște piste. Ei nu aveau nimic acum doi-trei ani.

Azi Auto*Mat este asociația de care am impresia că au auzit absolut toți cehii. Fie că-s din Praga sau nu, toți au auzit de nebunii ăia pe două roți care-și cer drepturile.

În Praga traficul e oribil. Și asta în mare parte din cauza turismului foarte dezvoltat. Sunt mașini peste mașini și străzi mult mai înguste ca-n București. Șoferii au o ură față de bicicliști pe care nu o mai simt azi în București.

Am avut ocazia în vizita mea de 3 zile să pedalez puțin prin oraș pe o cursieră împrumutată. Am mers așa cum merg în București, pe lângă trotuar. 100% legal românește, dar și “cehește”, se pare.

Rezultatul? Multe claxoane. Foarte multe. Și asta-mi amintește de situația Bucureștiului din 2008, în care primeai un claxon de la fiecare 3 mașini care te depășeau. Nu, nu pentru că n-aveau loc de tine, ci așa, pur și simplu.

Dar în Praga există planuri mari de viitor. În prezent există câteva locuri în care infrastructura de biciclete parcă-parcă iese la suprafață. Piste din acelea frumoase, care merg pe marginea carosabilului și sunt protejate de stâlpișori. Pe alocuri există și semafoare pentru bicicliști care, spre deosebire de cele din București, chiar au un rol benefic.

Dar, la ei, ca și la noi, pistele se termină brusc, când ți-este lumea mai dragă.

Există totuși o investiție foarte faină, pe care o apreciez la maxim, pe care au făcut-o cei de la primărie: au instalat (dacă nu mă înșel) vreo 20 de aparate care numără bicicliști în tot felul de locuri în care au construit și infrastructură.

Rezultatul este uimitor. Înaintea aparatelor numărul bicicliștilor, anual, se repeta. Ca și cum în Praga, de 10 ani, numărul de biciclete prezente în oraș este identic. Dar la un an de la montarea acestor aparate, numărul dat publicității de către Primărie s-a triplat. Căci, da, de fapt, acesta era adevărul, că-s multe biciclete.

În ultimii ani praghezii care merg pe două roți au avut mai multe victorii: au convins statul să le permită accesul cu biciclete în metrouri și în tramvaie. Uneori gratuit, alteori pentru o mică taxă.

O concluzie personală:

Praghezii sunt duri când vine vorba de infrastructură pentru biciclete. Au gura mare și au vizibilitate. Au mulți oameni care le iubesc munca și mulți oameni care le donează bani pentru această luptă. Luptă care, da, acum nu mai este fizică, ci aproape psihologică.

Pentru mine este, însă, mai ușor să pedalez în București. Praga este prea “îngustă” și șoferii sunt prea răi. Probabil că după două săptămâni m-aș obișnui cu stilul de acolo. Dar cât am pedalat în cele trei zile nu am făcut-o cu prea mare plăcere, ci chiar cu o frică.

În tot acest timp, am dat de praghezi care spuneau că au vizitat Bucureștiul și că le este milă de mine, știind că noi n-avem deloc infrastructură. I-am calmat, confirmând că deși n-avem infrastructură, parcă șoferii-s mai atenți și mai de treabă decât în Praga. Și un mare avantaj îl constituie străzile noastre foarte încăpătoare.

Dacă în Praga s-a găsit loc pe carosabil pentru biciclete, sunt mai mult ca sigur că Bucureștiul este un oraș pentru care există o groază de spațiu pentru piste pe carosabil.

Spor la pedalat!

Lecția de pedalat de la Maribor

scris de Cicloteque pe 24-10-2012 în Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , ,

Acest text este scris de George Hari Popescu, inițiator bicla.ro și participant în cadrul programului Volunteers of Cycling Academy (VOCA) de la Maribor alături de Cicloteque!

De fiecare dată cînd vizitez orașe europene și văd infrastructură viabilă pentru bicicliști, mă întreb: de ce nu și la noi, dacă e atît de simplu? Ce nu știam eu și nu știți mulți dintre voi este că n-a fost dintotdeauna așa de bine.

În Maribor (Slovenia), ca și în alte orașe europene (nu neapărat membre ale Uniunii Europene), a fost nevoie de eforturi din partea organizațiilor, a cetățenilor și a autorităților locale.

Între 3 și 8 octombrie, am participat la întîlnirea din Maribor a proiectului Volunteers for Cycling Academy(VOCA), din partea Asociației Mai Mult Verde. Am pus Europa la cale, am socializat cu bicicliști din mai multe țări, am mers mult cu bicicleta.

Ciclismul urban în Maribor

O jumătate de zi a fost dedicată unei plimbări în grup prin oraș, pentru a observa ce s-a făcut bine și rău în infrastructura pentru cicliști din Maribor. Alături de Tomaž Guček și Matej Pehnec, am urmărit cu toții pistele, am trecut prin intersecții ușoare și dificile, am oprit la semafoare și am primit explicații.

Maribor este presărat cu piste, dar ele nu acoperă tot orașul. Unele sunt pe trotuar, altele pe stradă și sunt delimitate prin linii albe sau zgură roșie. Ni s-a explicat că pistele au fost trasate prin redimensionarea spațiului dedicat pietonilor și automobilelor, nu prin lărgirea străzilor. A fost un fel de compromis tacit, nu au existat negocieri între cele trei categorii de cetățeni.

Ca și în București, multe mașini erau parcate pe trotuar. Nu numai că era imposibil să pedalezi pe lîngă ele, dar acestea “mîncau” din spațiul pietonilor. Pe multe artere rutiere din oraș, locurile de parcare pentru mașini au fost mutate pe stradă, o bandă fiind alocată acestui scop și instituindu-se sensuri unice. În această situație, este inadmisibil acum pentru șoferi să mai parcheze pe trotuar. În timpul plimbării noastre, o mașină staționată pe pistă tocmai era ridicată de serviciul special al orașului, iar două mașini de aprovizionare parcate în fața magazinelor au atras admonestări din partea noastră și a altor bicicliști.

Nu este ușor să pedalezi în Maribor, dar nu este atît de dificil ca în București. Cel mai important este să fii atent tot timpul: pe trotuar, încă sunt pietoni care merg pe piste din cauză că nu-și dau seama că încalcă spațiul pentru biciclete sau pentru că nu au loc, iar pe stradă mașinile trec uneori foarte aproape de tine. Majoritatea pistelor de pe trotuar sunt de un metru și ceva lățime, dar sunt destule zone în care trotuarul este destul de lat încît să depășești linia cu bicicleta.

Două detalii mi-au atras atenția: sunt multe sensuri giratorii și multe semafoare. Practic, pedalezi cu un anumit ritm și, exact cînd simți că te deplasezi mai repede decît cu automobilul, trebuie să faci un ocol de cîțiva metri în sensul giratoriu sau să te oprești la culoarea roșie a semaforului.

De fapt, Tomaž și Matej ne-au explicat că infrastructura pentru bicicliști încă nu este văzută în Maribor ca o necesitate, ci ca un alt lucru care trebuie rezolvat în privința traficului rutier, printre multe altele. De aceea, sunt dese situațiile în care biciclistul trebuie să acorde prioritate în intersecții automobilelor sau în care traversarea pe același sens de mers se poate face numai ocolind întreaga intersecție.

Cu toate acestea, există înțelegere pe stradă. Șoferii ne-au claxonat doar de foarte puține ori și pe bună dreptate, pentru că unii bicicliști din grupul nostru preferau să pedaleze paralel cu alții, pentru a sta de vorbă. Cînd am pedalat singur, n-am fost claxonat, ironizat sau bruscat. Uneori, normalitatea este fascinantă. Pe de altă parte, chiar și în Maribor trebuie încurajați mai mulți oameni să iasă cu bicicleta, pentru ca pistele să fie amenajate exclusiv pe străzi și infrasructura să se îmbunătățească.

Dacă mergi acum cu bicicleta în Maribor, fii sigur că vei putea pedala în siguranță pînă la destinație și că acolo vei găsi un rastel, indiferent dacă sosirea este în fața unui restaurant, a unei clădiri de birouri, a unei școli sau la periferie.

Bune practici

Marian Ivan a spus la un moment dat că nu se pot culege bune practici din București. Dar se pot culege rele practici și este un lucru binecunoscut că se poate învăța din greșeli.

La discuțiile din Maribor, Bucureștiul a apărut de multe ori, dar nu mereu în contexte măgulitoare. Suntem în poziția de învățăcei și avem de acumulat o mulțime de cunoștințe: cum se negociază cu autoritățile locale, cum organizăm proteste, cum trasăm benzi pe stradă ș.a.m.d.

Dacă ar fi de învățat, în Maribor se pot învăța multe: toleranță, fonduri investite în domeniile care fac viitorul să pară mai interesant, organizații care profită de pe urma faptul că orașul lor a fost declarat capitală culturală europeană.

Despre VOCA

Volunteers for Cycling Academy este un proiect finanțat de Grundtvig Lifelong Learning Program (LLP) al Uniunii Europene, linia de proiecte în parteneriat. Proiectul a început în august 2011 și se va termina în iulie 2013. Printre activitățile din cadrul lui, se află întîlnirile periodice în fiecare dintre orașele partenere.

Unele dintre scopurile proiectului VOCA sunt:

  • împărtășirea de experiențe și cunoștințe despre activitățile sociale menite să îmbunătățească unele condiții pentru cicliștii din UE
  • identificarea problemelor care stau în calea dezvoltării infrastructurii
  • colectarea și publicarea bunelor practici în infrastructură, promovare, educație și participare publică
  • colectarea celor mai stringente nevoi ale bicicliștilor din Europa

Detalii despre schema de finanțare, pe site-ul maimultverde.ro.

Ce alegi? Drumuri verzi ca-n Copenhaga sau negre ca-n Bucureşti ? (l)

scris de Cicloteque pe 20-09-2012 în Advocacy, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Text scris de Marian Ivan, membu fondator al Organizaţiei pentru Promovarea Transportului Alternativ în Romania – OPTAR – și participant în cadrul programului Volunteers of Cycling Academy (VOCA) de la Copenhaga alături de Cicloteque!

 Dacă rogi membrii unui grup de biciclişti urbani să asocieze cuvintele “oraş” şi “bicicletă”, Copenhaga şi Amsterdam vor fi imaginile care le vor veni cel mai des în minte. De aceea, când am primit oferta celor de la MaiMultVerde (prin Cicloteque) să merg în Copenhaga, răspunsul era previzibil.

Oferta suna cam aşa: zburam împreună cu Florin Ştiucă (Cicloteque) spre Copenhaga unde aveam să participăm la Conferinta VOCA (Volunteers of Cycling Academy) ce urma să se desfăşoare în perioada 23-26 august 2012.

Gândul că aveam să vizitez oraşul despre care ştiam că are o infrastructură impecabilă pentru biciclişti m-a făcut să-mi înving teama de a călători cu avionul.

Aşa că pe 22 august, aprope de miezul nopţii, aterizam în Copenhaga. Mi-au trebuit vreo două zile să înţeleg…

Să vă explic…

În prima zi, fiecare echipă (a celor 10 ţări participante) a prezentat materialele pregătite. Tema întâlnirii era: “Bune practici, rele practici”- Good/Bad Practices. Mai e nevoie să precizez că era vorba despre modul în care autorităţile din ţările respective stimulau sau descurajau mersul pe bicicletă ?

Am remarcat că toţi participanţii vorbeau în prezentările lor despre colaborarea dintre politicieni şi cetăţeni în scopul îmbunătăţirii vieţii în mediul urban. Se punea accent pe scăderea poluării, pe creşterea mobilităţii urbane, pe scăderea traficului auto, pe creşterea siguranţei participanţilor vulnerabili din trafic…

Da, cunoşteam toate aceste lucruri. Avem şi noi o Strategie Națională care are aceleaşi obiective. Mi-am dat seama că specialiştii din România, fie că lucrează în administraţie (parte din Consiliul Interministerial care a conceput Strategia), fie că activează în diverse ONG uri, sunt bine pregătiţi şi informaţi.

Însă la ce este bună munca unor specialişti dacă politicienii români o ignoră ?
Pe cine reprezintă politicienii români când iau decizii contrare intereselor şi voinţei cetăţenilor ?

Nu… La Copenhaga n-am avut cum să prezentăm un ghid de “bune practici”. Am vorbit despre Sibiu, am amintit despre Braşov… Râmnicu-Vâlcea… Dar ce puteam spune “de bine” despre infrastructura pentru biciclişti din Bucureşti ?

Mi-a rămas întipărit în minte momentul în care, la sfârşitul prezentării, Florin a anunţat:
“… şi acum, fotografii din Bucureşti.”

Cu toate că prezentările urmau să fie distribuite între participanţi, oamenii n-au avut răbdare. Au pus mâna pe telefoane, aparate foto, camere video şi s-au pregătit să imortalizeze ceea ce bănuiau că va fi “momentul zilei”. Iar imaginile din Bucureşti nu i-au dezamăgit.

 

Politicienii din România nu se implică în susţinerea şi promovarea bicicletei ? Cetăţenii au fost informati despre costurile pistelor ? Ce au făcut politicienii şi edilii din Bucureşti după ce pistele periculoase au început să fie desfiinţate ?

Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienilor le pasă de cetăţeni.
Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde cetăţenii se interesează de modul în care politicienii administrează bugetele oraşelor. Sunt întrebările unor oameni care trăiesc în ţări unde politicienii au onoare.

A doua zi am vizitat Copenhaga. Trebuia să vedem cu ochii noştri infrastructura care a schimbat faţa oraşului.

Trăim în Bucureşti. Modul în care învăţăm să supravieţuim în acest oraş îşi pune amprenta asupra noastră. De exemplu, realizarea pistelor pe trotuarele din Bucureşti a favorizat apariţia categoriei de biciclişti care cred că este normal să pedalezi pe trotuare. Mai grav este ca şi unii şoferi cred asta, cu toate că ei ar trebui să cunoască prevederile Codului Rutier: bicicliştilor le este interzis să circule pe trotuare.
Trăim în oraşul în care autorităţile afirmă că “ (…) dacă mutăm şi bicicliştii pe carosabil o să iasă măcel”.
Eehhh… dintr-un astfel de oraş veneam eu. Iar acum pedalăm în Copenhaga.

Pentru că ştiam că cei mai mulţi dintre locuitorii din Copenhaga aleg să se deplaseze cu bicicleta, m-am gândit că ei se deplaseaza în viteză. Nu.

În Copenhaga oamenii se deplasează cu bicicleta ca şi cum ar merge la plimbare. Şi totuşi, de ce nu aleg să se deplaseaze cu maşina, având în vedere că străzile sunt goale?

Am pedalat… am întrebat… am privit…
Şi am înţeles.

Copenhaga este dată deseori ca exemplu pentru infrastructura pentru biciclişti bine pusă la punct. Dacă o să vă spună cineva “da, dar Bucureştiul nu e pregătit pentru piste pentru biciclişti”, înainte de a-l pocni, întrebaţi-l dacă ştie despre ce vorbeşte.

Trebuie explicat că niciun oraş din lume nu a fost construit special pentru traficul bicicliştilor, al autoturismelor sau… al trăsurilor. Dar fiecare oraş a avut edili care au identificat problemele urbei şi au aplicat măsuri în scopul îmbunătăţirii vieţii oamenilor.
Una dintre problemele cu care s-au confruntat secolul trecut toate marile metropole a fost congestia datorată creşterii traficului auto. Unele oraşe au întâmpinat această problemă în anii ’60… altele în ’70…Odată identificată problema, în încercarea de a se fluidiza traficul, prima dată s-au lărgit şoselele, s-au construit noi străzi, s-au făcut autostrăzi suspendate.

Şi pe moment… a funcţionat.

Însă, în scurt timp congestiile au reapărut. Şi atunci urbaniştii s-au luat cu mâinile de cap: făcuseră cea mai mare prostie. Şi-au dat seama că prin lărgirea străzilor au încurajat traficul auto. Aşa se face că numărul maşinilor în oraşe a crescut.

De atunci, în şcolile de urbanism, inclusiv în cele din România, se explică elevilor lecţia învăţată în urma greşelilor din trecut:

 

  • Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei face mai multe străzi pietonale, atunci traficul pietonal va creşte.
  • Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci numărul bicicliştilor va creşte.

Nu este un secret. Este abecedarul urbaniştilor. E simplu, nu ?

Edilii din Copenhaga au aplicat aceste reguli simple iar astăzi culeg roadele: au străzi pline de oameni sănătoşi, zâmbitori, care trăiesc într-un mediu cu foarte puţină poluare.

Nu sunt vorbe aruncate în vânt… Potrivit unui sondaj din 2007, Copenhaga este capitala celor mai fericiţi oameni din Europa. Iar în competiţia pentru desemnarea Capitalei Verzi Europene pentru anul 2014 câştigătoare a fost desemnată Copenhaga.
O fi… din întâmplare ? Nu ! Nu e o întâmplare.

De aceea, locuitorii din Copenhaga s-au săturat de turiştii care se minunează de numărul mare de oameni care folosesc bicicleta.

Nu este un sport… Nu este “cultura”… Noi doar pedalăm. Asta ne-a spus un locuitor din Copenhaga de la care voiam să aflăm “secretul” oraşului unde peste jumatate din populaţie merge zilnic cu bicicleta.

În Copenhaga, toate străzile principale sunt prevăzute cu piste pentru biciclişti. Însă politicienii au vrut mai mult. Aşa au apărut în oraş “drumurile verzi” pentru biciclişti şi pietoni.

Deplasarea pe aceste rute îndeamnă oamenii să folosească bicicleta zilnic deoarece pot traversa oraşul mult mai repede decât cu maşina. Acest lucru este posibil deoarece “drumurile verzi” se intersectează foarte puţin cu traficul auto.

În plus, “drumurile verzi” sunt adevărate scurtături între cartiere. Dacă într-un oraş vei dezvolta infrastructură viabilă pentru biciclişti, atunci nuăarul bicicliştilor va creşte.
Acesta este “secretul” oraşului Copenhaga.

În Bucureşti, ca o replică la “drumurile verzi” din Copenhaga, edilii pregătesc “Drumul negru al Bucureştiului”. Este vorba de acel drum expres care urmează să crească traficul auto din Bucureşti (Penetraţie Splaiul Independenţei – Ciurel -A1). Vă vine să credeţi că Primarul Municipiului Bucureşti, spijinit de o parte a Consiliul General al Municipiului Bucureşti, promovează un proiect de creştere a traficului auto într-un oraş paralizat de… traficul auto ?

Dacă într-un oraş construieşti noi străzi deschise traficului auto, atunci numărul maşinilor va creşte.
Însă oamenii de pe stradă nu sunt urbanişti. De aceea ei pot fi uşor minţiţi. Pentru că nimeni nu le spune că odată cu terminarea drumului expres numărul maşinilor din Bucureşti va creşte. La ce bun “să rezolvăm” congestia de pe Bdul Iuliu Maniu dacă întreg oraşul se va bloca ? Să aibă legatură faptul că proiectul este unul foooooaaaaaarte scump?
Cu mult mai puţini bani se pot lua măsuri care pot decongestiona întreg oraşul. Însă politicienii români nu ascultă cetăţenii. Şi ignoră specialiştii.

Este celebră fotografia care arată cât spaţiu ocupă nişte oameni daca s-ar deplasa cu autoturismele, autobuzul sau cu bicicletele.

Acestea sunt lecţii vechi pe care o lume întreagă le cunoaşte. Şi, spre bucuria mea, chiar şi şoferii sunt conştienţi că în Bucureşti trebuie să se pună accent pe încurajarea transportului alternativ (transportul în comun, cu bicicleta sau pe jos).

Aşadar… când aud pe cineva spunând că “n-o să vedem aşa ceva în Bucureşti”… îl contrazic. Bucureştiul, cu costuri minime, poate să aibă o infrastructură pentru biciclişti mult mai bună decât Copenhaga. Da… asta e ce am înţeles eu după două zile de pedalat prin Copenhaga.

-va urma-

 

Cu bicicleta în Dublin la Volunteers of Cycling Academy

scris de Cicloteque pe 16-07-2012 în Advocacy, Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Am continuat seria întâlnirilor Cicloteque și schimbul de experiență pe tema mobilității urbane cu bicicleta în cadrul VOCA: în perioada 20-24 iunie am fost la Dublin să pedalăm și să dezbatem cu bicicliștii din celelalte organizații europene în ideea bunei promovări și bunelor practici ale mersului pe două roți.

Am închiriat biciclete de la Dublin Bicycle Depot și Phoenix Park Bike Hire și ne-am gândit, prin comparație, la Rețeaua Cicloteque de acasă, la cât de bine e să ai la îndemână o bicicletă de închiriat atunci când ești în călătorie sau când pur și simplu ai chef să pedalezi prin oraș.

Gazdele noastre au fost cei de la Dublin Cycling Campaign, un grup independent de voluntari și pasionați care fac lobby pentru condiții mai bune de pedalat în capitala irlandeză.

Tema întâlnirii de la Dublin s-a axat pe ”Gender Issues relevant for Cycling”, împărțirea pe genuri a bicicliștilor și biciclistelor care, dincolo de statistici, prezintă anumite particularități de la o cultură la alta. Colegii noștri europeni au aflat la această întâlnire VOCA despre Coana Mița aka ”Lady Mitza the Cyclist”:) și inițiative precum Skirt Bike.

În prima zi a întâlnirii a fost prezent primarul Dublinului, Andrew Montague ( Lord Mayor of Dublin), care a vorbit despre încurajarea educației pro-bicicletă în școli prin programul pentru elevii de 11 și 12 ani, infrastructură, piste de biciclete și centre de închiriat biciclete în capitala irlandeză.

>> mai multe detalii despre prezentările voluntarilor din organizațiile participante la VOCA găsiți pe Wikipedia.

 

Plimbările cu bicicleta prin înverzita capitală a Irlandei au fost excelente, până și soarele a însoțit bicicliștii de câteva ori:) Am vizitat centru orașului, dar și minunata insula Irland’s Eye.

__________

În cadrul programului, Cicloteque participă la proiectul ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) timp de doi ani ( în perioada septembrie 2011 – iunie 2013), alături de organizaţii similare din alte zece mari oraşe europene. Procesul educaţional şi schimburile de experienţă pe două roţi au loc în Spania, Portugalia, Austria, Danemarca, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Cehia, Polonia, Irlanda şi Cipru.

MaiMultVerde beneficiază de grantul  Lifelong Learning Programme din Programul Sectorial Grundtvig pentru proiectul Cicloteque.

 

 

 

 

 

 

 

 

Volunteers of Cycling Academy la Viena

scris de Cicloteque pe 20-04-2012 în Advocacy, Biciclişti, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , ,

Volunteers of Cycling Academy in Vienna

MaiMultVerde și primul sistem de închirieri de biciclete din București, Rețeaua Cicloteque, au continuat seria întâlnirilor cu bicicliștii ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) la  Viena, în perioada 29 martie – 2 aprilie 2012. VOCA este un proiect european prin care organizații similare ce promovează cultura bicicletei în zece mari orașe se întâlnesc și împărtășesc din experiențele locale și personale (din acest motiv, însemnarea de mai jos este scrisă în limba engleză).

Vienna is a place where bicycle culture has great impact on public transport. A bicycle-friendly european capital with nice places to see, especially if you choose to ride a bike.

The main topic of the third VOCA meeting in Vienna was media representation of bicycles and bicycle culture. The volunteers shared examples of best and worst practices when promoting bicycles. Most of it were based on the experience in local communities, in different EU countries.

During the first two days of the visit, workshops and presentations about bicycles and communication were held.

We also road on the bicycle lanes of Vienna ”with a little help form our austrian colleagues” CITYBIKE WIEN and made the tour of the city center.

You can watch a short video with Volunteers of Cycling Academy and the bicycle tour in Vienna:

One of the most amazing places we visited is Bike Kitchen, a club where people are in love with bicycles and bike repairing. It is also remarkable because it is an open space ( and non-hierarhical) with a workshop, a kitchen and a lounge.

In our way to the Kitchen, we met a nice fellow with an interesting bicycle:

A meeting of the organizations who participate at the VOCA project and the representatives of European Cyclists’ Federation took place in the last day of the programme in Vienna. We met a lot of interesting people who believe in and work for the future of bicycle in traffic and alternative mobility. They were really inspiring.

Last but not least:), th annual bicycle parade in Vienna took our breaths away. There were so many nice people with bicycles, coming from the traditional austrian culture of bicycle or subcultures, all ready for the big ride… A really good mixture of vibes, carried by bicycles and inspiring freedom in traffic:

ps. Very special thanks to our hosts in Vienna, Sonja and Alec from IGF

Am pedala ca la Sevilla

scris de Cicloteque pe 20-12-2011 în Advocacy, Biciclete, Biciclişti, Bike Culture, Comunitate, Reţeaua Cicloteque, VOCA etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

După ce a fost cu Cicloteque la Sevilla pentru ”Volunteers of Cycling Academy”(VOCA) în Programul Sectorial Grundtvig, reprezentanţii MaiMultVerde i-au întâlnit pe bicicliştii spanioli de la Asociaţia ”A Contramano(Pe Contrasens) la un tur demonstrativ pe două roţi şi o incursiune în rezolvarea principalelor probleme de infrastructură în ceea ce priveşte transportul alternativ din oraş.

Itinerariul a durat aproximativ trei ore pe o distanţă de 11.5 km şi a urmărit dezvoltarea zonelor pietonale, a infrastructurii destinate circulaţiei bicicletelor şi a transportului public, sau sistemele actuale de bike-sharing şi închirieri de biciclete din Sevilla.

Din anul 2004 până în prezent, traficul rutier şi infrastructura de transport din Sevilla a trecut prin schimbări majore, ce încurajează mijloacele de transport nepoluante şi deplasarea alternativă cu bicicleta. Dacă în 2004, rutele urbane pe care existau piste de biciclete numărau un total de 12 km, ele au crescut de zece ori până în anul 2010, însumând aproximativ 120 de km.

Printre deciziile guvernamentale care au facilitat accesul transportului alternativ urban, a deplasării nepoluante şi a unui stil de viaţă mai sănătos din Sevilla se numără crearea pistelor destinate bicicletelor şi plantările din marile parcuri, precum American Garden – un itinerariu botanic inedit, destinat parcurgerii cu bicicleta – promovarea mersului pe bicicletă prin intermediul transportului în comun cu autobuzele sau tramvaiul, închirierile promoţionale gratuite ale bicicletelor şi cele cu plată pe o perioadă mai îndelungată, crearea zonelor pietonale şi bicicliste în centrul oraşului sau în alte zone aglomerate din cauza traficului automobilelor.

Iată câteva din transformările care au avut loc cu ajutorul asociaţiilor şi grupurilor de promovare a mersului cu bicicleta din Sevilla, a autorităţilor, proiectanţilor şi societăţii civile:

  • transformarea zonelor aglomerate de circulaţia automobilelor în zone favorabile mersului cu bicicleta şi zone pietonale. Deoarece în centrul oraşului străduţele sunt înguste, autorităţile au decis să le transforme în străzi pietonale, destinate petrecerii timpului liber şi turismului.

Din anul 2007, în zona verde Cristina circulaţia automobilelor a fost interzisă, iar din 2009 acelaşi lucru s-a întâmplat şi în zona Los Remedios. Importante lucrări de infrastructură pentru crearea pistelor destinate bicicletelor pe trotuar şi pe străzi au avut loc în zona catedralei sau pe bulevardele centrale din zona Triana.

zona centrală Triana

zona verde Cristina

pistă de biciclete din Triana

  • crearea sistemelor de bike-sharing precum cel cu 180 de biciclete din staţia de autobuz Plaza de Armas, cu ajutorul căruia poţi utiliza gratuit bicicleta timp de o zi dacă foloseşti mijloace de transport în comun pentru a te deplasa într-o zonă centrală. Mai mult de 2500 de biciclete pot fi închiriate contra cost din staţiile de autobuz prin serviciile puse la dispoziţie la standurile Servici. Peste 30.000 de locuitori ai Sevillei şi din împrejurimi folosesc acest serviciu şi plătesc un abonament de 25 de euro pe an.

staţie de închirieri de biciclete Servici

sistem de bike-sharing în staţia de autobuz

  • introducerea facilităţilor pentru biciclişti în principalele instituţii prin crearea spaţiilor special amenajate (rasteluri, parcuri, service, etc.). Un exemplu elocvent este Universitatea din Sevilla, care oferă şi 400 de biciclete studenţilor care doresc să închirieze o bicicletă.

Pistele destinate bicicletelor din Sevilla sunt construite pe şosea şi trotuare (în funcţie de condiţiile de acces), au o lungime de 2.5 metri şi două benzi. În general se circulă pe o singură bandă în sensul de mers. Reţeaua interconectată a pistelor numără în total 130 de km şi ajunge până la periferia oraşului. În centru, majoritatea străzilor sunt pietonale şi nu au trasate piste pentru biciclete, dar se poate circula pe două roţi.

Mulțumim mult celor de la Asociația ”A Contramano” , care ne-au ghidat prin frumoasa Sevilla și ne-au împărtășit cu drag din pasiunea lor pentru pedalat și orașe cât mai verzi. Le urăm pedale ușoare în continuare.